O scurtă prezentare a poeziei (Bătrânii”) și a marelui poet-OCTAVIAN GOGA. Poezia „Bătrânii” Un loc aparte în poezia evocării satului ardelean îl ocupă o trăsătură cu pregnant caracter social-istoric, înstrainarea. Poeziile "Acasă", "Bătrânii", "Casa noastră" sau "Străinul" ilustrează pierderea legăturilor cu atmosfera materială și spirituală a satului, printr-un amplu evantai de nostalgii transfigurate artistic: "De ce m-ați dus de lângă voi,/ De ce m-ați dus de acasă?/ Să fi rămas fecior la plug/ Să fi rămas la coasă/ Atunci eu nu mai rătăceam/ Pe atâtea căi răzlețe,/Și-aveați și voi în curte-acum/ Un stâlp la bătrânețe. Poezia lui Octavian Goga se naște în inima ndurerată a poetului pentru soarta poporului său asuprit dintr-o imensă neliniște a suferinței, din lacrimi și răzvrătiri împotriva nedreptăților sociale și naționale, mesianismul său manifestandu-se în sensul încrederii poetului în forța sa de a îndrepta soarta dureroasă a neamului românesc, de a contribui la eliberarea socială și națională, la izbavirea poporului . de amar și suferință: "Eu am văzut în țăran un om chinuit al pământului; n-am putut să-l văd în acea atmosferă în care l-a văzut Alecsandri în pastelurile sale și nici n-am putut să-l văd încadrat în acea lumină de veselie a lui Cosbuc." (Octavian Goga) Trăiesc cu fiecare parte a ființei mele drama profundă a acestor versuri.Sunt și eu tată a 2 băieți plecați la serviciu în Tg.Mureș, deși nu sunt departe duc dorul lor, precum și ei al nostru, a părinților. Asta ne de