Acest pps a fost pentru mine un prilej de a comemora o zi de neșters din istoria poporului român.Este ziua în care Eminescu, inegalabilul nostru poet, gânditor și vizionar, a pornit spre sferele necuprinse ale nemuririi sale...În 2 februarie 1889, Mihai Eminescu a fost internat în sanatoriul dr. Suțu. Pe 15 iunie1889, în jurul orei 4 dimineața, s-a stins din viață. Într-unul din buzunarele halatului în care murise poetul se afla un mic carneţel. Pe acesta erau scrise ultimele sale poezii. Poeziile găsite în carneţel au fost scrise, spuneau admiratorii săi, în ultimele zile de viaţă, iar ultima dintre ele, cu o oră înainte de moarte. Din versuri se ghiceşte sentimentul morţii apropiate. Poeziile nu au titlu, şi au fost publicate de Ilie Ighel Deleanu în revista ”Fântâna Blanduziei”. Dintre multele versiuni care descriu ce s-a întâmplat înainte și după încetarea lui din viață, am ales această ultimă poezie pe care a scris-o cu puțin înainte de a părăsi o lume care nu-l va uita, pentru universul de simțire și gândire pe care l-a creat, oricât se mai străduiesc bieții epigoni de azi să-l alunge din memoria și sufletul nostru.Am găsit două versiuni pentru strofa 3-a a poeziei :Nişte cetăţi/Veghind întinsele/Și necuprinsele/Singurătăţi. (în surse mai noi, pe Internet)și Nişte cetăţi/Plutind pe marile/Și mișcătoarele/ Pustietăți. (în surse mai vechi, în volume publicate în anii 1953, 1964) și le-am păstrat pe amândouă în pps, neavând acces la manuscrise. Din păcate, acest pps nu a fost publicat în ziua de 15 iunie, dată pentru care a fost postat de mine, încă din dimineața de 14 iunie.L-am atenționat pe ADMIN cu un mail în cursul zilei de azi, fără rezultat...Probabil că nu a urmărit ce se întâmplă pe NICEPPS. Așa că postez aceste precizări în descrierea pps, pentru iubitorii lui Eminescu...