TU EŞTI Eşti rază de lumină ce cobori, Eşti soarele ce iasă dintre nori, Eşti lacrima fierbinte pe obraz Şi umărul de sprijin la necaz. Eşti floare de cireş în primăvară Ce se deschide-n alb, a câta oară, Să bucure pe cela cu păcat Când pentru veşnicie l-ai iertat. Ulcior cu apă eşti pentru-nsetat, Şi pernă pentru cel ce-a înoptat, Toiag pentru drumeţul călător Şi aripă de pasăre în zbor. Eşti stânca cea de mare sărutată, Izvor de apă rece şi curată, Şi leacul care-nchide arsa rană, Bănuţul dat din suflet, ca pomană. Icoană eşti pe tâmplă de altare, Sămânţa de speranţă ce nu moare, În toate eşti o tainică minune, Eşti ziua cea de azi, şi cea de mâine. Mircea Dorin Istrate