Paştele cailor este o sărbătoare care pică în aceeaşi zi cu Înălţarea Domnului sau ziua de Ispas, adică 40 de zile după Paşti (joia din săptămâna a şasea după Paşti). Mai este cunoscută drept "Joia iepelor". În satele din Ţara Făgăraşului, precum şi cele din zona Baraoltului, "Paştele cailor" coincidea cu ziua în care se încheiau afaceri băneşti sau de orice altă natură, afaceri care nu în toate cazurile erau reuşite, de aici născându-se şi expresia "La Paştele cailor", care a intrat în limbajul comun desemnând ceva foarte îndepărtat ca timp, sau niciodată. Această expresie se pare că nu e de regăsit în alte spaţii culturale decât cel românesc. Zona ei de provenienţă e Transilvania. O legendă spune că, atunci când Fecioara Maria îl năştea pe Isus, caii făceau mare gălăgie. Aceasta i-ar fi blestemat să fie animale mereu flamânde, cu excepţia unei singure zile pe an: Paştele cailor.