Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a propus un plan de protejare a bunurilor culturale și naturale din lume, prin Convenția privind Protecția Patrimoniului Mondial Cultural și Natural, aprobată în 1972. Patrimoniul mondial UNESCO din România include în prezent în lista sa șase situri culturale (Bisericile pictate din nordul Moldovei, Bisericile de lemn din Maramureș, Cetățile dacice din Munții Orăștiei, Mănăstirea Horezu, Centrul istoric al Sighișoarei, Satele cu biserici fortificate din Transilvania) și două situri naturale (Delta Dunării și Pădurile seculare și virgine de fag din Carpați și alte regiuni ale Europei). România are și șapte elemente pe Lista Patrimoniului Imaterial (Ritualul călușului, Doina, Ceramica de Horezu, Colindatul de ceată bărbătească, Feciorescul de Ticuș, Meșteșugul covoarelor tradiționale de perete și Practicile culturale asociate zilei de 1 Martie).  1. Bisericile pictate din nordul Moldovei – partea a doua - Biserica “Înălţarea Sfintei Cruci” din Pătrăuţi, înălţată de Ştefan cel Mare în 1487, este cea mai redusă ca proporţii dintre ctitoriile sale, având doar pronaos, naos şi altar. Planul său este triconc, cu trei abside, cu un turn deasupra naosului. Renumele i se trage de la pictura murală din pronaos cu un subiect rar: cavalcada Sfintei Cruci. - Biserica “Învierii Domnului” de la Manăstirea Sucevița a fost adăugată pe lista monumentelor din Patrimoniul UNESCO la 1 august 2010 . Este singura biserică ce include o reprezentare a scării Sfântului Ioan Scărarul. Biserica a fost pictată în jurul anului 1595, fiind ultima biserică zugrăvită pe faţade.