26 noiembrie, cu mulți ani în urmă... Da, îmi amintesc, atunci când... Doamne, ce tineri eram! Aveam, amândoi, 24 de ani. Nu credeam în viața mea că voi găsi o astfel muzică, de versuri. Par scrise de mine, desi, doar când aveam vreo 14 ani am scris o singură poezie dedicată unei pisicuțe, Dona se numea. Absolut totul este real. Și acest lucru m-a și determinat să realizez acest clip. Poate fi un adevăr al tuturor. Toți trecem prin asta, mai mult sau mai puțin. Noi le-am trecut pe toate, cu ajutorul Bunului Dumnezeu. Bune, mai puțin bune, timpul petrecut în doi, apoi în trei, apoi în patru, se regăsește în acest clip. Toamna ne-a unit. Soțul meu este născut în septembrie, eu în octombrie, fiul nostru cel mic născut în noiembrie, fix în ziua când noi sărbătoream trei ani de la căsătorie. Fiul nostru cel mare este născut în iunie. Acum avem un trecut format din două cifre consecutive. O viață de om! Pare mult, dar ne mai dorim pe atât. Mai ales acum, când suntem mult mai stabili, mai copți la minte, iar copiii și-au făurit un drum al lor. Vă doresc tuturor să aveți o viață liniștită, să fiți sănătoși! Aveți grijă de voi !