Tatăl Nostru-istoria unei rugăciuni
Recitind relativ recent foarte interesantul și instructivul volum al lui Gheorghe Săsărman, Cunoaștere și Credință, ca și alte câteva lucrări despre probleme teologice, am redescoperit Rugăciunea Domnească -Tatăl Nostru, cea pe care o știm și o rostim încă din copilărie, și lunga sa istorie mai puțin știută de mulți credincioși Această istorie m-a ajutat să realizez câteva pps, dintre care postez azi unul care reprezintă contopirea neobișnuită, sub Lumina credinţei, dintre această Rugăciune, muzică și imagini create de un soft de inteligență artificială
Comentarii (2)
Teodora Buiţă
„Numai credința neclintită mântuiește pe om aici și dincolo, deopotrivă. Credința este puntea vie peste prăpăstiile dintre sufletul zbuciumat și lumea plină de enigme, și mai cu seamă între om și Dumnezeu.” – Liviu Rebreanu
Felicitări și mulțumiri, Adrian, pentru această minunată lucrare, care mi-a umplut sufletul de pace și lumină!
Și fiindcă azi este sărbătorit Sfântul Adrian, îți transmit cele mai calde urări de sănătate, bucurie, împliniri și numai bine, alături de cei dragi! Sfântul Adrian, care și-a dat viața în numele credinței, al cărui nume îl porți, să te ocrotească mereu și să-ți lumineze drumul vieții!
LA MULȚI ANI!
Cu stimă,
Teodora Buiță
Adrian TOIA
Mulțumesc Teodora pentru urări și aprecierea acestui pps dedicat tuturor credincioșilor care se închină la Tatăl Nostru...O dimensiune spirituală omniprezentă în viața noastră, uitată uneori...și de aceea trebuie să ne cerem iertare pentru greșelile noastre...
Și fiindcă ai amintit de ziua de azi în care este sărbătorit Sfântul Adrian, pot să adaug câteva versuri dintr-o frumoasă poezie a lui Doinaș, pe care le recitesc și le spun în această zi aniversară, care mai adaugă câte un an la anii mei mulți ide până acum....
„Azi împlinesc o mie de lucruri trecătoare.
Privind amurgul sumbru cum scapără pe văi,
abia acum mi-e ochiul in stare sa măsoare
sălbatica lui sferă cuprinsă de văpăi.
Azi împlinesc o mie de lucruri, Mă veştejesc?
O, nu. Căci pe măsură ce-i spulber cu călcâiul,
în juru-mi anii sună, dar nu-i mai împlinesc.
Mereu senin şi tânăr, într-o singurătate
a lucrurilor pline de flăcări, care mor
în locul meu, fidele,- eu împlinesc in toate
tiparul frumuseţii şi nemuririi lor.”