Refugii si cabane in Dolomiti.Partea doua.
In multi ani de colindat in Dolomiti am fost de nenumarate ori in masivul muntos Catinaccio - Rosengarten. Gasind-ul ca unul din cele mai frumoase si interesante regiuni ale Dolomitilor m-am hotarat sa fac o descriere mai amanuntita a inconjurarii "Rosengarten"- ului. Inconjurarea se poate face intr´o zi, dar si in mai multe zile cu inoptarea in una din nenumaratele cabane existente. Pentru cei interesati am facut o mica descriere a refugiilor pe care am adaugat´o, de data asta, (ca sa nu plictiseasca pe cei neinteresati), la sfarsitul prezentarii. Va doresc o vizualizare placuta.
Comentarii (4)
Karel Hofmann
Hallo Helmut,
wieder ein wunderschönes set / Bilder von wunderschöner berglandschaft, herzlichen dank
Teodor Gorunescu
Va salut domnule Helmut !
Imaginile montane creeaza intotdeauna nostalgie prin maretia si distantarea lor fata de oamenii care locuiesc in zone situate la altitudini mult mai mici.
Dar mie mi-au trezit si amintirile tineretii, cand am petrecut multe revelioane la cabane forestiere situate in creierii muntilor.Nu la altitudini asa de mari, dar atmosfera alpina dadea o nota specifica sfarsitului de an, incat si acum ma gandesc cu placere la acele momente.
Va salut si va las sanatos, caci eu inca mai plutesc pe cararile muntilor,
cand prin Alpi, cand in Carpati !
Cu stima,
T Gorunescu
Helmut Guertler
Ionel Coman, marele alpinist Brasovean, la intrebare unor ziaristi a raspuns odata : "Ne atrage oare maretia privelistilor ? Desigur ! Nemarginit este orizontul, putine spectacole pot fi comparate cu stralucirea crestelor insorite peste o mare de nori, cu sangeriul asfintitului asternut peste culmile inzapezite.
Aceasta o afirmam numai noi, care urcam si pe ceata, dupa cum marinarii afirma inegalabila maretie a oceanului. Desi cabina telefericului descopera mai usor perspectiva culmilor si intensifica sensatia golului, cataratorul lipit de stanca, o cucereste in inprejurari care nu intotdeauna ai permit sa se bucure de farmecul privelistilor si nici macar sa se relaxeze la sosirea pe varf. Esenta sportului alpin nu este ascensiunea unui varf, ci lupta pentru a invinge dificultatile".
Nu este splendid spus ?
Ionel Coman, (fost) inginer la fabrica de avioane din Brasov, alpinist de renume si autor a mai multor lucrari alpine, a fost meru mentorul meu ce mi-a indrumat pasii pe munte.
Al voi avea mereu in amintire.
Helmut.
Helmut Guertler
Hallo Teodor,
Daca Ionel Coman ar traii astazi inca, ar avea cca. 110 ani . Asa cum a gandit el atunci, asa gandim noi astazi, asa vor mai gandii si generatiile viitoare, doar cu conditia sa le placa muntele.
Muntele te face mai bun, muntele te inobileaza.
Multumesc pentru randurile tale. Randurile despre Ionel Coman ti sunt adresate tie.
Mai sut putine zile pana la sfanta sarbatoare de Craciun. Va doresc tie si familiei tale sanatate si bucurie.
Cu stima Helmut