Bună ziua Teodora, cu mulțumiri pentru gândurile tale de unică și mereu binevoitoare prezență [...] » Ascultând BEETHOVEN.
gelu
Membru din 09.07.2010, 0 abonati
Logheaza-te pentru a te putea abona sau trimite mesaj privat.
Activitate
Comentarii:
22 comentarii
Comentarii scrise de gelu
Draga Doru , foarte frumos pps, dar la autorul poeziei ai incurcat borcanele.Versurile apartiv lui Ion Pribeagu din volumul Poezii sugubete. Realizarea mi-a placut Da-i 'nainte!
Si tie sanatate maxima Acceleratule!Am asteptat o data un ,,Rapid" patru ore de am facut turturi, asa ca parca ti-as spune ,,Rapiduletule!" E bine sa stai intotdeauna cu spatele la apus si atunci vei vedea numai rasaritul. Oricum apusul ne urmareste la fiecare pas, si e inevitabil pentru toti. Rasplata pentru toate...poate in ceruri! BĂTRÎNUL ŞI MOŞTENITORII
Un moş de 80 de ani, Stă pe patul, cel de moarte Sot şi tată şi bunic, Cu familia deoparte.
I se apropie sfîrsitul Şi imprejurul patului Omul vrea, ca tot venitul Să-l împartă, a lor lui.
Soţie , copii, nepoţi La patul lui adunaţi Şi vreo cîţiva strănepoţi Dau din coate agitaţii.
Şi în liniştea din casă Bătrînul cu detaşare: -Adunaţi-vă la masă Să vă spun, un secret mare:
Pînă acum vreo cîţivai ani Dragii mei, aveam de toate Prieteni mulţi, maşini şi bani Şi femei, pe săturate.
Într-o zi, un vechi amic M-a convins, ca să mă-nsor Că altfel, nu strîng nimic Şi sărac,va fi să mor!
Eu sigur, l-am ascultat Şi de-atunci numai în bine Viaţa mea s-a şi schimbat Precum vede, orişicine.
Mi-am luat, vara o căruţă O văcuţă şi un cal Blide, linguri, o cănuţă Fiind om strîns şi radical.
O nevastă pe măsură Cea mai mîndră ,între fete S-aibă, cine-mi da la gură Cînd nu pot şi mi-o fi sete!.
Care, mi-a turnat copiii Voi la rîndul vost’ nepoţi Pînă la urmă ,cine-o ştii Apă, o să-mi dea din toţi?.
Şi cum timpul, nu ne iartă Parcă, toate au trecut Maşina-i rugină toată Bani în bancă, nu mai sunt.
Doar un Mercedes parcat Ca să mergeţi voi la şcoală Şi trei case, au scăpat Să nu fiu, cu mîna goală.
Banii, care au fost la bancă Pe toţi, vi i-am împărţit Tot avutul s-a dus, parcă N-a plouat, doar a trăsnit!.
Zilele mele frumoase Mi s-au dus, toate, ca gîndul Femei svelte, drăgăstoase Parcă-s una cu pămîntul.
Dragii mei !,ce staţi aproape Şi priviţi, cum merg spre moarte Cu cănile, ochi de ape Ştiţi ce e mai rău, din toate?
-Ce e, dragul nostru, tată? (Îl mîngîie, un fiu pe plete) Nici acum, nici altădată Nu ştiu cum, dar nu mi-e sete!
Felicitari!, desi e numai noiembrie pps tau ma face sa visez la sarbatorile de iarna.Foate frumos realizat!. Mă învăţa buna, poezii Eram flăcău aşa, de-o şchioapă În seri de iarnă argintii Când veneam plin de promoroacă.
Din câte lucruri mi-a spus buna Eu chiar nici unul n-am uitat Stau în genunchi şi-i sărut mâna Ea îmi răspunde cu-n oftat.
Mi-e dor de pâinea coaptă-n vatră De buna mea cu mâini muncite Mi-e dor de strachina curata Plină cu murături acrite
Mi-e dor să fiu copil din nou Să simt mirosul de sarmale Să fur de sub găini un ou Şi-apoi smântâna de prin oale
Mă doare această întrebare Şi nici nu pot s-o pun subtil M-am săturat să fiu om mare Bunico, vreau să fiu copil.
Comentariu la Mos Craciun, data: 03.11.2010, 07:08
Greta, nu te desminti. Esti minunata si faci lucruri minunate!
Comentariu la DATORIA MAMEI, data: 17.08.2010, 12:23
Vladimire, iti lifseste flerul. Fata iti spune ,,adio! din teama... ,din teama ca se indragosteste....de cine ...cum n-ai inteles? Indrasneste! asa a spus si Isus Hristos, iubirea nu poate fi ceva rau .
Draga Greta, Iti multumessc pentru pps ,,Adio, fata draga!", ma emotionat pana la lacrimi, iar, Doi ochi albastrii" cu pisicuta care seamana identic cu a mea si clipeste atat de fermecator, m-a dus in visare. Continua, fa-ne fericiti si mai sensibili! Multa inspiratie in continuare. OCHII TĂI
Frumoasa mea cu ochii trişti, Cobor în ei ca-n scăldătoare; Limpezi şi mari ca o visare Frumoasa mea cu ochii trişti.
Frumoasa mea cu ochi albaştrii Cuprinzi pămîntul cu privirea. Se joacă în iris nemurirea, Frumoasa mea cu ochi albaştrii.
Frumoasa mea cu ochi de vis, Ucide mă încet şi dulce, Doar din pupila ţi nu mă smulge, Frumoasa mea cu ochi de vis.
Frumoasa mea cu ochii plînşi… Te-am pus icoană să mă-nchin – Privindu-te mereu suspin, Frumoasa mea cu ochii plînşi.
Frumoasa mea cu ochi de foc, Stăpînă fi pe-al meu noroc! Nu mă lasa, între sihaştrii, Frumoasa mea, cu ochi albaştrii…
Frumoasa realizare!Felicitari!.Doar ca pentru mine imaginea sotiei ar arata asa: SOŢIEI MELE
De-aş putea să dau durerea, pentr'un strop de fericire, Şi să schimb întrega ură, pe-o secundă de iubire, Iar din lacrimile toate, de-aş putea torent să fac, Să dispară în oceane, cu tot răul fără leac, De-aş putea ca mărăcinii, prăfuiţi de lîngă drum, Să ne'mbete ca şi crinii, noaptea, cu a lor parfum, De-aş putea să ard tristeţea şi din flăcări, bucurie, Urletele disperării, să le fac o melodie, Norii negrii, de-aş putea, i-aş ascunde după munţi, Şi pe soare l-aş ruga, să ne descreţească frunţi, Stelele, le-aş lua pe toate, le-aş culege de pe cer, Să le dau soţiei mele , mulţumindu-i într-un fel Timpul, cu aripa lui, l-aş opri dac-aş putea, Toate i le-aş pune în palmă, toate....numai pentru ea!.
Multumesc Lorena si Greta pentru aprecieri ! Fac si eu ce pot, versurile curg de la sine, doar ca uneori sufletu-mi plange. Greta, te rog spune-mi , la ce categorie ai plasat ,,Adio, fata draga!"! O zi buna!
Si tie, o viata minunata!. Continua sa ne incanti si sa ne mangai sufletul! M-a bulversat moartea Madalinei! Adio !Mădălina. Jurat-am adio sã nu-ţi spun vreodatã şi nici nu vei şti cît îmi este de greu Sã-i spun azi iubirii sã plece departe,doar ştii cît de mult mi-am dorit-o mereu Pierduţi pe cărări ce pãstreazã o toamnã ai mei paşi stingheri te mai cautã iar Se frânge azi timpul în sute de clipe si-mparte tãcerea din el în zadar
Prin sînge îmi curge-o tristeţe nebunã şi gînduri amestec în mintea de-acum Ce nu mã ascultã şi urlã de spaimã spãrgînd amintiri pe la margini de drum Cãrãri care-au dus cãtre tine iubite, închise vor fi şi nu pot sã mai sper Cã sufletu-mi trist va mai naşte putere la capãt de viaţã sã mã-nalţe la cer.
Ori citesc sau stau degeaba, il iubesc nespus pe Blaga, Frunze galbene, izvoare, o Ramona incantatoare, Ce-mi aduce in suflet, doamna, Cred ca mi-a adus doar toamna! Cum nimic ,nu vreau a pierde Vreau sa schimb, galben pe verde!
Pentru Adita, asta nu mai poate fi trista, stiu sa si glumesc
RABINUL ŞI PREOTUL ORTODOX
Un rabin tare de treabă Dar glumeţ şi evlavios Avea un garaj aproape De un popă ortodox . Popa nostru, cu smerenie Şi de omenie plin Spală, într-o zi maşina Şi pe-a lui şi la rabin. Iar a doua zi, il vede Pe rabin, lucrînd, atent Cum îi taia c- un bomfaier Ţeava de la eşapament. - Ce faci măi rabine acolo? Îi zise preotul dur: - Tu, mi-ai botezat, maşina, Iar eu, ţi-o tai, împrejur!.
CRISTINA, Mi-ai amintit de replica unui prieten:,,Mirosi de departe a tristete!" Am adunat in palme clipele si am modelat o inima, am pus iubire, sa-ti fie tandre zilele de-acum in colo, sa iti sopteasca stelele, multi ani cu fericire ! Oricat incerc s-ascund iubirea, ma da de gol privirea si clipele nascute-n plama ta, sa le pastrezi iubita mea ! Voi fi al tau mereu ! Sunt un graunte de nisip, cu roua florilor de primavara ma primenesc si intr-o clipită caldura soarelui ma va topi si voi dainui... agatat in inima ta, pentru totdeauna IUBITO !, femeie efemera.
pentru Greta Viata e doar o umbra, pana si melodia-i trecatoare, dar mesajul e vesnic!:
IUBIM PREA RAR E-aşa de trist să afli că-ntro seară, Gutuii plin de floare, din grădină Acolo unde-i vezi or să rămînă Pe cînd, pe rînd, părinţii ne plecară.
Atîta soare, frumuseţe Doamne, Şi rîuri de lumină şi cristaline ploi; Or să-şi urmeze cursul, pe cînd noi, Ne veştejim ca frunzele de toamne...
Şi trandafirul galben cu parfumul lui, Va străluci mai dulce dimineaţa, Iar noi ,simţind, cum ni se duce viaţa - Cui să ne plîngem ,Doamne , cui?!.
Mai trist îmi pare, că pierduţi în noapte Putem găsi în noi atîta răutate, Cînd viaţa, ni se ia pe neaşteptate Şi ne-aplecam spre lucruri mici, deşarte.
Mă doare, că trăim, doar în zadar Că cerul îl privim atît de rar, Că nu-nvăţăm o floare ,sincer, să iubim, Noi, care aşa de repede murim!.
Pentru Adriana IUBIM PREA RAR E-aşa de trist să afli că-ntro seară, Gutuii plin de floare, din grădină Acolo unde-i vezi or să rămînă Pe cînd, pe rînd, părinţii ne plecară.
Atîta soare, frumuseţe Doamne, Şi rîuri de lumină şi cristaline ploi; Or să-şi urmeze cursul, pe cînd noi, Ne veştejim ca frunzele de toamne...
Şi trandafirul galben cu parfumul lui, Va străluci mai dulce dimineaţa, Iar noi ,simţind, cum ni se duce viaţa - Cui să ne plîngem ,Doamne , cui?!.
Mai trist îmi pare, că pierduţi în noapte Putem găsi în noi atîta răutate, Cînd viaţa, ni se ia pe neaşteptate Şi ne-aplecam spre lucruri mici, deşarte.
Mă doare, că trăim, doar în zadar Că cerul îl privim atît de rar, Că nu-nvăţăm o floare ,sincer, să iubim, Noi, care aşa de repede murim!.
Alexandru Darida este Luchian-ul reanviat al generatiei noastre, contopit cu un Grigorescu coboritor din stele, ca dar sfant oferit poporului nostru pentru alinare si meditare!.Suflet din suflet, pentru suflet. Sa ne pretuim geniile, pentru a nu ramane goi pe dinauntru.!
Draga Ramona,sper sa ai si tu o zi minunata si incearca sa te delectezi cu aceste versuri: IUBIM PREA RAR E-aşa de trist să afli că-ntro seară, Gutuii plin de floare, din grădină Acolo unde-i vezi or să rămînă Pe cînd, pe rînd, părinţii ne plecară.
Atîta soare, frumuseţe Doamne, Şi rîuri de lumină şi cristaline ploi; Or să-şi urmeze cursul, pe cînd noi, Ne veştejim ca frunzele de toamne...
Şi trandafirul galben cu parfumul lui, Va străluci mai dulce dimineaţa, Iar noi ,simţind, cum ni se duce viaţa - Cui să ne plîngem ,Doamne , cui?!.
Mai trist îmi pare, că pierduţi în noapte Putem găsi în noi atîta răutate, Cînd viaţa, ni se ia pe neaşteptate Şi ne-aplecam spre lucruri mici, deşarte.
Mă doare, că trăim, doar în zadar Că cerul îl privim atît de rar, Că nu-nvăţăm o floare ,sincer, să iubim, Noi, care aşa de repede murim!.
Te strig în vis atât de tare Că teamă mi-e de-alienare, Să nu strivesc, deasupra, norii, Să nu-mi estropiez cocorii, Iubirea mea atât de-albastră Şi aburind de dor, sihastră, Te chem pe pe cerul maiestos, Cu gând pustiu zîmbind duios, Dar, sincer nu aş vrea chiar eu Să te desprind din curcubeu! Eu te doresc spăşit, pustiu, Doar stelele-mi şoptesc, târziu, Să nu te pierd în vagi chemări, In al neantului cărari! Atât de alb eu te iubesc, Şi teama mi să nu greşesc Că frică mi-e să nu îngheţe Mai toate florile din pieţe Neputincioase şi terestre Pe ale timpului ferestre!
Sunt fericit cand descopar atata sensibiltate in jur.
Draga Adita, Sunt în viaţă chestii multe Poate fi o întîmplare Poate, ne-am văzut la munte Poate, ne-am văzut la mare! Pe Nicoleta Luciu am găsit-o Goală pe plajă, cu faţa către cer Milos, am luat-o acasă şi-am lipit-o Pe uşa de la frigider! De cîte ori,of !,am privit-o Dar din poziţie echer!
Draga Adita, se pare ca ma inspiri si-mi trec prin minte numai versuri, si fiindca ieri am fost la tara, iata: Îdrăgostitul din cartofi:
Te- admir şi vara asta, candidă printre cartofi Şi-mi intră ploaia rece şiroaie în pantofi. Mă jerpelesc de doru-ţi şi vise îmi trezeşti Beau apa din ulcioru-ţi,frumoasă din Cârneşti!.
Şi îndoit de şale m-aplec atît de greu Să îţi ridic găleata , să nu îţi fie greu. Şi-nebunesc ardent, cînd pe la ora două Îţi cer un mic sărut, iar tu te faci că plouă.
Draga Adruiana, Anita sau cum ti-o mai zice : Stau la umbra in foisor Toate trec ,toate ma dor Beau din sticla berea toata Ma gandesc ce-am fost odata Mangaiam o alunita Mancam cate-o lubenita C-o iubita in poienita Astazi cu dorul la fete Mananc doar un castravete Si privesc un biet stiulete. Nu mi-e foame , nu mi-e sete Si privesc la un perete Ca-s trecut ca MOROMETE!