Născut la Baia Mare în 1977, Adrian Ghenie și-a împărțit până în 2013 viața între România și Germania, însă, în cele din urmă, a ales Berlinul, este considerat reprezentantul noului val al artei vizuale românești. Prin pictura sa, Ghenie caută să abordeze modul în care evenimentele din istoria recentă – în special cele din secolul al XX-lea tulburat – se infiltrează, influențează și bântuie prezentul. „Nu sunt un pictor de istorie”, explică el, „dar sunt fascinat de ceea ce s-a întâmplat în secolul al XX-lea și de modul în care continuă să se modeleze astăzi. Nu simt nicio obligație să spun asta lumii, dar pentru mine secolul al XX-lea a fost un secol de umilință – și prin pictura mea încă încerc să înțeleg acest lucru .” După cum explică artistul, „trăim inevitabil într-o epocă post-al doilea război mondial, ceea ce înseamnă că trebuie să ne uităm în mod constant înapoi la acel moment pentru a înțelege starea noastră actuală”. Ghenie a câștigat aprecieri internaționale pentru limbajul său pictural visceral și picturile încărcate psihologic, care abordează teme de malevolență, totalitarism, dictatură și volatilitatea naturii umane. În lucrările sale, pigmentul este aplicat direct pe pânză pentru a crea o compoziție complexă în care culorile creează un amalgam complicat de senzații ambivalente, mesaje mixte și subtonuri neliniștitoare. În spatele tușelor de vopsea expresive și energice ale lui Ghenie se află un spațiu gol al singurătății, care vorbește despre fragilitatea procesului de amintire și despre trecerea și inadecvările existenței muritoare.