Lagărul de concentrare nazist de la BIRKENAU situat în satul BRZEZINKA, cunoscut și sub numele de AUSCHWITZ II-BIRKENAU, a fost o parte semnificativă a complexului de exterminare AUSCHWITZ din POLONIA ocupată în timpul celui de-al DOILEA RĂZBOI MONDIAL. A fost cea mai mare dintre locațiile de la AUSCHWITZ, acoperind 140 de hectare, împărțită în mai multe secțiuni, (bărbați, femei, țigani și o tabără pentru familiile de evreii). Lagărul avea un număr mare de barăci, clădiri administrative, turnuri de pază și garduri electrificate de sârmă ghimpată, fiind un complex de exterminare, unde au avut loc majoritatea uciderilor în masă ale deportaților în cele patru camere de gazare și crematoriile conexe. Ca și la AUSCHWITZ I, și aici aveau loc experimente medicale inumane conduse de medici naziști. Supraaglomerarea, malnutriția, salubritatea precară și tratamentul dur din partea paznicilor erau factori majori de decese. La sosire, deținuții erau supuși unui proces de selecție în care cei considerați inapți pentru muncă (copii, persoanele cu handicap, bătrâni și bolnavi), se afirmă că erau trimiși direct în camerele de gazare. Până pe 27 ianuarie 1945 când armata sovietică a eliberat lagărul, naziștii au distrus o mare parte din tabăra pentru ștergerea dovezilor crimelor săvârșite. După război, BIRKENAU, împreună cu AUSCHWITZ I, a fost păstrate ca muzee și loc memorial, ele stând astăzi ca o mărturie a ororilor naziștilor și a războiului și servește ca o reamintire a atrocităților comise în numele doctrinei purității rasiale. (NOTA. Dacă ați „scăpat” ceva care ar fi putut satisface curiozitatea Dvs, sau nu ati auzit fondul sonor la vizualizare, atunci puteți descărca de aici: https://www.nicepps.ro/utilizator-is-8780.html)