NICOLAE LABIȘ (n. 02.XII.1935, Mălini, județul Suceava – d. 22.XII.1956, București, România) a fost un poet român, fiu al învățătorilor Eugen și Ana-Profira. Școala primară o finalizează în satul natal, în clasa mamei sale, învățând să citească de la 5 ani. Între anii 1947-1951 a urmat Liceul „Nicu Gane” din FĂLTICENI, iar ultimul an (1952), la inițiativa criticului literar CONSTANTIN CIOPRAGA, LABIȘ a fost transferat la Liceul „Mihail Sadoveanu” din IAȘI, unde a devenit conducătorul cenaclului literar. La absolvire va fi angajat ca redactor la revistele ieșene „Contemporanul”, apoi la „Gazeta literară”. În mai 1951 a obținut premiul întâi, la Olimpiada națională de limba română de la BUCUREȘTI, ocazie în care câștigă admirația redactorilor revistei „Viața Românească” care-i publică poezia „Gazeta de stradă”. Începând din toamna lui 1955 urmează cursurile „Facultății de Filologie” a Universității din BUCUREȘTI, însă renunță după doar un semestru. Publică poemul „Moartea Căprioarei” în revista „Viața Românească”. În 1956 publică două volume - „Puiul de cerb” și „Primele iubiri” și pregătește pentru tipar volum „„Lupta cu inerția”, care-i va fi publicat postum în anul 1958. Sfârșitul: în noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, la scurt timp după aniversarea împlinirii a 21 de ani, Labiș - care petrecuse câteva ore în compania unor cunoștințe la restaurantele „Casa Capșa” și „Victoria”, a fost victima unui grav accident de tramvai. Sunt încă controverse privind accidentul: unii spun că a alunecat, alții, că cineva din grupul cu care era, i-a făcut vânt. (NOTA: dacă ați „scăpat” ceva care ar fi putut satisface curiozitatea Dvs, sau nu ati auzit fondul sonor la vizualizare, atunci puteți descărca de aici: https://www.nicepps.ro/utilizator-is-8780.html)