ADEVĂRATA ISTORIE A ROMÂNILOR, partea 13-a
21 aprecieri
Pentru a aprecia si/sau adauga la favorite prezentarea, trebuie sa fii autentificat.
Istorie se cheamă ceea ce s-a întâmplat cu adevărat, nu ceea ce am vrea să se fi întâmplat, declara în urma cu aproape un secol poate cel mai mare istoric român Nicolae Iorga. Un adevăr cu valoare de postulat, dacă luăm în calcul zecile de mistificări care au avut ca subiect istoria românilor. Vreme de peste două luni de zile, prin cele 30 episoade, vă voi prezenta în sumar evoluția principală a etapelor istoriei ROMÂNILOR. Sper că prin aceste episoade, am adus o rază de lumină asupra evenimentelor tulburi care au marcat aproape două milenii de istorie valahă. Azi episodul, „13” Toader Bendriș
Vizualizari: 4973 in total, 1 pe zi
Descarcari: 376 in total, 0 pe zi
Comentarii (1)
Vedasharmă
Foarte frumos realizat: felicitări!!!
Sper să nu Vă supărați dacă vă propun o corectare. Renegatul Scipione Cigala (cu o singură L ) nu a fost neapolitan ci genovez, de familie nobilă, din cele mai vechi ale Republicii marinare. Capitan sub familia genoveză Doria, capturat de Otomanii a renegat Creștinismul și a militat în oștile turcești, ajungând chiar mare vizir sub Mehmed III. De către turcii este cunoscut și azi ca Cığalazade Yusuf Sinan Paşa sau Cağaloğlu Yusuf Sinan Kapudan Paşa. La Istambul există și azi cartierul care poartă numele lui Cağaloğlu, unde și azi e vizibil hamamul care și-l construise. Tot lui Scipione Cigala cântărețul genovez Fabrizio De André i-a dedicat cântecul ”Sinàn Kapudàn Pascià", în limba genoveză, ca și restul cântecului albumului în care a fost publicat, anume "Creuza de Mä" (în traducere aproximativă ”Potecă de mare” ). Mă rog.... chiar dacă e original cântecul, evident autorul își exprimă mândria pentru concetățeanul care a devenit mare și apreciat de străinii (că de: să nu uităm că Genovezi erau în relații bune cu Otomanii și tot datorită lor flota lui Mehmed a reușit să acceseze portul Constantinopolului, ocolind puternicul sistem de apărare al orașului), privind lucrurile din afară și considerând cu ce preț personajul și-a câștigat notorietatea, sincer să fiu, chiar nu știu cât de mult ar putea un popor să fie mândru de un asemenea concetățean.