Compusă în stilul operei comice, cu recitative vorbite, opera Carmen reprezintă, fără îndoială, o certă contribuţie la evoluţia teatrului liric, atât prin veridicitatea subiectului, cât şi prin autenticitatea culorii tematice, de inspiraţie iberică. Opera Carmen,  datorită noutăţii de limbaj şi originalităţii cu care Georges Bizet asimilează experienţa operei romantice, a înfruntat o critică aspră şi după premieră a fost condamnată la o dispariţie totală din grila repertorială parisiană pentru o perioadă îndelungată de timp. În pofida realităţii dure, ea a supravieţuit timpurilor, căpătând un renume mondial. Cea mai frumoasă caracterizare a acestei lucrări o face Ceaikovski, la 10 ani după premieră: "... părerea mea este că dacă vreuna din operele contemporane va supravieţui veacului noastru, apoi aceea va fi Carmen".