Doinas-Omul din Luna
Este una dintre poeziile mele preferate, descoperite cu mulţi ani în urmă in volumul Omul cu Compasul... Pentru mine, Ştefan Augustin Doinaş este un poet al trăirilor exprimate în imagini și forme armonioase, reverie contemplativă, aspiraţie spre perfecţiunea si absolutul olimpian. El creează in poeziile sale zone cu lumini magice şi penumbre crepusculare, o mitologie abisală şi fantastică, în care faptele și sentimentele se transformă în mitologii personale posibile şi în ritualuri și ceremoniale triste sau chiar tragice. Mă bucur că după ani de aşteptare, in care am căutat soluţiile pentru prezentarea ei intr-un pps, am reuşit să-l termin. Cu alte doua poezii de Doinaș am mai făcut pps-uri in anii anteriori si am observat că mai sunt și alte persoane prezente pe NICEPPS care apreciază poeziile lui. Lor le dedic acest pps.
Comentarii (4)
Angelica1
Iar eu,calcat pe ochi de talpa goala
a doi indragostiti,poate-am sa tip
in miezul viu al unei nopti de smoala
cand navaleste marea pe nisip....
Super !
Multumesc Adrian daca ma numar si eu printre persoanele
mentionate de tine carora le dedici acest pps.
O primavara frumoasa ,numai bine,Angelica.
Adrian TOIA
Angelica1, ma bucur ca ai retinut aceste sugestive si tulburatoare versuri din finalul poeziei lui Doinas...
Cu ani in urma, cand am citit prima data aceasta poezie, aceste versuri au fost primele pe care le-am retinut si m-au facut sa-l pretuiesc pe poetul cu atatea alte poezii minunate, descoperite in acelasi volum si in altele care au urmat.
Si deoarece ai facut comentarii si ai dat note si la alte pps Doinas pe care le-am postat pe NICEPPS, meriti cu prisosinta dedicatia facuta cu acest pps si multumirile mele.
Teodora Buiţă
Laureat cu importante premii literare, membru al Academiei Române și, pentru o perioadă de timp, Președinte de Onoare al Uniunii Scriitorilor, conștiință lucidă a timpului său, Ștefan Augustin Doinaş înseamnă în literatura română contemporană un destin literar profund particular, dovedind faptul că iubirea totală față de literatură și devoțiunea față de poezie pot fi coordonatele majore ale unei vieți de scriitor.
Poet adevărat al spiritului românesc, autor rafinat, cu formație culturală de elită, prețuitor al valorilor estetice, a căutat în drumul poeziei de idei și al timpului baladesc acea superbă rafinare a limbajului.
Lirica lui Ştefan Augustin Doinaş prinde contur dintr-o nevoie imperioasă de armonie şi raţionalitate, căutându-şi efigiile în valorile poeziei dintotdeauna, care sunt retranscrise cu o “umilitate” ce dă sens acelui “epigonism major” despre care face vorbire poetul într-un pasaj eseistic: “Marile adevăruri s-au rostit de mult şi rolul artistului de azi e doar acela de a furniza o nouă formulare a lor”.
Poezia „Omul din lună”, inclusă în pps, îmbrăcată cu imagini sensibile și bine alese, pe cât este de frumoasă, pe atât mi-a părut de tristă!
Versurile se remarcă prin claritatea și vraja muzicală a cuvintelor, tonalitatea poeziei menținându-se într-un regim al delicateții afective, cu o mare încărcătură de melancolie, de nostalgie...
Ca și în alte poezii, și aici răzbate tristețea scurgerii prea repede a timpului, acela care, prin rostogolirea atroce a secundelor, va „îmbrăca” cu „o mantie de praf” patimi, vise, aminitiri („și toate patimile puse vraf / vor îmbrăca o mantie de praf”).
La fel ca Blaga, Doinaș filosofează poetic, preferând lirica filosofică.
A fost o plăcere să mă reîntâlnesc cu poezia lui Ștefan Augustin Doinaș și pentru aceasta îți mulțumesc, Adrian, și te felicit pentru o realizare minunată, cât și pentru faptul că ai adus în atenția publicului o poezie frumoasă, deosebită, a unui poet proteic, ce a creat o operă prestigioasă, contribuind la păstrarea și perpetuarea în literatura noastră a tradițiilor spirituale europene, încadrându-se în „galeria poeților moderni cardinali ai literaturii române”!
Cu stimă,
Teodora Buiță
Adrian TOIA
Multumiri Teodora Buita, asa este cum spui, Stefan Augustin Doinas ocupă în literatura română contemporană un loc cu totul singular, ca intelectual polivalent si poet cardinal al literaturii romane, capabil să scrie in mai multe specii poetice tradiţionale, in versuri cu ecouri de balada sau cu ritmuri de sonet, îmbrăcând viziunile poetice cu metafore baroce, într-un ansamblu de idei si sentimente dominat de reflecţii filosofice (îndeosebi metafizice şi cosmologice), mitologice, si sugestiv simbolice.
Pentru a face acest pps am asteptat multi ani in cautarea unor imagini cat mai sugestive care sa reuseasca sa exprime si vizual cea ce am descoperit eu in cadenta versurilor din poezie, citindu-l si recitindu-l de zeci de ori...
Am avut prilejul sa-l intalnesc pe Stefan Augustin Doinas, intr-o vreme cand nu stiam ca este poet, mai tarziu cand il descoperisem si ii citisem poeziile de mai multe ori si in mai multi ani, si dupa aceea, in anii ‘90, cand i-am vorbit si i-am multumit personal pentru multele ore de bucurii ale mintii si ale sufletului, pe care mi le-a daruit cu versurile sale.
Cel mai cunoscut poem al său „Mistrețul cu colți de argint”, este desigur unul dintre cele mai frumoase scrise în limba română, dar Doinas a mai scris si altele de neuitat, din alte zone poetice, de pastrat in arhiva poetica a iubitorilor de poezie...
Pentru mine, OMUL din LUNA este mai mult decat „o poezie frumoasă si deosebită” – este o „poezie de suflet” pentru ceea ce evoca si sopteste...
In opera poetica a lui Doinas am mai gasit astfel de poezii, ca POEM sau ASTAZI NE DESPARTIM, si de aceea – asa cum stii – le-am adus in comunitatea NICEPPS in anii trecuti...
Mai sunt insa si alte cateva, cu imagini si trairi la fel de emotionante si neintalnite, pe care sper sa am timpul sa le prezint candva, pe NICEPPS...