Dolomiti di Brenta.Via ferrata delle Bocchette
5 aprecieri
Pentru a aprecia si/sau adauga la favorite prezentarea, trebuie sa fii autentificat.
Cu acest episod inchei descrierea masivului muntos Brenta din Italia. Ar mai fi multe de spus si arata despre acest minunat munte dolomitic, dar nu vreau sa plictisesc pe cei ce nu au acest interes. Sper, cat de cat, sa starneasca interesul iubitorilor de munte. Cu stima .Christian HG.
Vizualizari: 4015 in total, 2 pe zi
Descarcari: 104 in total, 0 pe zi
Comentarii (3)
Christian HG
Multumesc Teodora pentru nenumaratele stelute acordate pps-urilor mele.
La Iasi n-am putut venii. ( se scrie cu doi de i ?). Am fost in Mai la Brasov.
Tare as vrea sa va cunosc , dar undeva pe carari de munte sau intr`o mica cabanuta. Totul doar vise, ca de altfel si toate pps-urile noastre.
Cu stima, Christian
Teodora Buiţă
Bună ziua, Christian!
Lucrările tale sunt minunate, multe cu imagini de o frumusețe tulburătoare, așa că nu puteam să trec fără a nu le nota după cum merită! Iar azi, având mai mult timp la dispoziție, am revenit și pentru a te felicita, impresionată de imaginile văzute, care m-au dus cu gândul la cuvintele lui Dan Rather: “Dacă am cunoaște toate dificultățile ce ne așteaptă de-a lungul unei călătorii, nu am mai pleca deloc de acasă.”
Sunt unele fotografii în ultimele pps-suri, care pur și simplu mi-au tătiat respirația! Cred că e fantastică senzația pe care trebuie să o ai când te afli în vârf de munte și simți că poți atinge cerul!
Presupun că între alpinist și munte există o anumită comuniune, o legătură misterioasă care îi face nedespărțiți, acea armonie care probabil exista cândva între om și univers și care îl determină pe alpinist, de câte ori e departe, să revină, așa cum se întâmplă într-o mare iubire! Altfel, cum se explică faptul că atâția alpiniști temerari, pentru a ajunge în vârful unui munte ce părea de neatins, și-au sacrificat chiar viața, expunându-se primejdiilor, cum a fost cazul cu Everestul (după care s-a făcut și film)!
În privința întâlnirii cu grupul nostru, al autorilor de pps, „undeva pe cărări de munte sau într-o mică căbănuță”, din păcate, ține într-adevăr, de domeniul viselor, având în vedere faptul că unii dintre dânșii au probleme de sănătate, care nu le-ar permite urcarea pe un munte! Așa că, rămâne tot varianta să vii tu la una din întâlnirile noastre anuale, într-unul din orașele României!
În privința textelor scrise, știind că nu locuiești aici, și cum pe mine mă interesa ce dorești să-mi transmiți, nu credeam că e cazul să te corectez. Dar fiindcă m-ai întrebat, îți răspund că în formularea de mai sus, corect este „n-am putut veni” (cu un „i”).
Închei cu aceeași urare: să fii sănătos, să faci cât mai multe călătorii, ca să ne bucuri cu minunățiile tale!
Cu stimă,
Teodora Buiță
Christian HG
Esti minunata Teodora.
De unde iei tu atata sensibilitate in randurile tale ? Ma face mic,mic de tot, aceste randuri minunate. Multumesc mult.
Este greu sa raspunzi la intrebarea - de ce urci pe munte- Marele alpinist Englez Mummery a raspuns -"...pentru ca exista " si a continuat " esenta sportului alpin nu este ascensiunea unui varf,ci lupta pentru a invinge dificultatile "
-si asta m-a fascinat pe mine. Fotografia,a doua pasiune, a dus la crearea acestori pps-uri.
Teodora ,raman acelas admirator al pps-urilor tale. Helmut
Salutari prietenesti