EMINESCU-ODA in metru antic-Note de lectura
5 aprecieri
Pentru a aprecia si/sau adauga la favorite prezentarea, trebuie sa fii autentificat.
Pe 15 iunie, in fiecare an, iubitorii de poezie se inclina in fata mormantului marelui nostru poet, EMINESCU... Cel care in ODA spunea ca „Nu credeam sa-nvat a muri vrodata” a plecat dintre noi pamantenii, spre Steaua Singuratatii sale, o stea unica pe firmamentul liricii si gandirii universale... Acestei zile comemorative, si acelor ganduri si sentimente care au nascut profunzimile si inaltimile versurilor incrustate pe acest unic monument poetic, ODA in metru antic, ii inchin tulburat de emotie, acest pps omagial...
Vizualizari: 1246 in total, 0 pe zi
Descarcari: 114 in total, 0 pe zi
Comentarii (4)
Angelica1
(Cand deodata tu ,rasarisi in cale-mi,
Suferinta tu ,dureros de dulce...)
A trebuit ceva timp sa parcurg pps. dar a meritat !
Felicitari Adrian pentru ODA adusa lui Eminescu!
(Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele marii.)
Adrian TOIA
Iti multumesc Angelica1, pentru ca esti prima persoana care a avut rabdarea si timpul de a citi, retine ce simte, si reflecta la gandurile si sentimentele din acest rar poem, care este Oda lui Eminescu....
S-au scris sute de pagini despre ea – si cele 20 de slides cu Notele de lectura facute de mine, cu extrase din ele, cer – este adevarat – mai mult („ceva”) timp pentru a le urmari si aprofunda...
Dintre cele doua perspective principale discutate in comentariile si analizele literare consultate de mine, perspectiva ontologica si cea a iubirii, tu ai ales-o pe ultima, in comentariul tau, judecand dupa versurile retinute, care te-au impresionat..
Nu stiu daca ai mai citit sau de cate ori ai citit pana acum acest poem profund, dar sunt convins ca in viitor nu vei uita versurile unice care ne ajuta sa intrezarim „eternitatea hiperionică însingurată, care trece, prin învățarea morții, la o existență dureros umanizată prin suferința iubirii”
Teodora Buiţă
Simbol al spiritualității românești, personalitate complexă, nuanțată, cu totul specială, Mihai Eminescu, poetul nostru național, „nepereche”, a rămas și azi la fel de actual.
Așa cum spune și academicianul Eugen Simion, „Ne întoarcem mereu la Eminescu, pentru că poezia lui nu s-a învechit.
Cred că se înșală cei care judecă poezia și proza lui Eminescu în funcție de tendințele lui naționaliste și tradiționaliste (...), cei care văd în Eminescu strămoșul xenofobiei românești, ori nu știu să citească, ori nu citesc ce trebuie.”
„Pe măsură ce-l cunoaștem, îl integrăm în categoria giganților poligrafi”, afirma eminescologul G. Munteanu.
Cu cât încercăm să pătrundem în tainele creației eminesciene, cu cât îl citim mai mult pe „omul deplin al culturii românești” (C-tin Noica), pe „uomo universale” (M. Eliade), constatăm că, de fapt, așa cum s-a spus, Eminescu rămâne „un univers deschis”, a cărui operă pătrunde în conștiința literară a fiecărei noi generații.
Mă bucur și te felicit, Adrian, pentru că ai venit și în acest an să-l faci cunoscut lumii pe „Luceafărul” poeziei noastre, „cea mai înaltă încorporare a inteligenței române” (Titu Maiorecu), cu un minunat pps, excelent realizat!
Ai ales una dintre cele mai valoroase poezii eminesciene, „Odă (în metru antic)”, care, alături de poemele „Glossă” și „Luceafărul”, întregește concepția poetului asupra existenței umane, privită prin prisma geniului.
Trecută prin 11 variante succesive, timp de 10 ani, scrisă în formele solemne, maiestuoase și grave ale prozodiei clasice antice, poezia impresionează încă de la primul vers, „Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată”, când te simți contrariat, fascinat, copleșit de măreția și misterul acestui vers genial, socotit cel mai impresionant vers scris vreodată în limba română, cu atât mai mult că poezia a fost scrisă de poet, în prima variantă, la doar 23 de ani, dovedindu-se încă de atunci un profund filosof.
De fapt, întreaga poezie se organizează în jurul acestui extraordinar vers, cu imaginea geniului care trăiește în afara timpului, destinului și a morții.
Nichita Stănescu exemplifica mereu prin acest vers, ideea sa de „poezie metalingvistică” (care presupune a construi marea poezie fără a mai folosi niciunul din mijloacele poeziei). Într-adevăr, tipul de expresivitate este înalt-filosofică și enigmatică prin sine însăși, nu prin apelul la tropi, la figuri de stil.
Cum am scris mai sus, Adrian, ai făcut o analiză foarte bună, minuțioasă a poeziei, pe versuri, pe strofe, așa că nu are rost să o mai fac și eu, ci doar te felicit încă o dată pentru munca depusă pentru realizarea acestui pps deosebit!
Cu stimă,
Teodora Buiță
Adrian TOIA
Sigur ca ma bucur si eu, si iti multumesc Teodora, pentru ca m-ai insotit si de data aceasta pe cararile care
ne-au dus la inca o intalnire de neuitat cu ceea ce ne-a daruit si descoperit Eminescu...
Gandesc de mult la versurile acestui poem si la acest pps, si in pregatirea lui nu am facut decat sa caut, sa culeg, sa notez, o parte din ceea ce s-a scris despre acest monument al liricii universale, care este ODA sa.
Am dorit ca acesta sa fie omagiul meu adus zilei de Azi, ziua cand cu 131 de ani in urma el a plecat - asa cum am scris mai sus - spre STEAUA SINGURATATII (UNICITATII) sale, fara sa se desparta totusi de noi, cei care nu incetam sa-l cautam, sa-l citim, incercand sa-i intelegem versurile si gandurile geniale din creuzetul lor, si sa ne aplecam in fata portilor simtirii, cunoasterii si existentei dincolo de moarte, pe care le-a lasat deschise pentru noi...
De cate ori citesc poeziile daltuite de Eminescu in patrimoniul culturii universale, descopar ca miracolul „reinvierii luminoase a Pasarii Phoenix” din eternitatea ODEI sale, se petrece aievea...