... păi tocmai dumneavoastră sânteţi autoarea unui comentariu vizavi de pps-ul "Din gândirea socio-politică a lui George Becali", dacă nu mă înşel. Apoi deja au fost postatate altele gen "Beţivi", "Poliţia ... ", etc.
În opinia mea "aceştia sunt bărbaţi", ca să vă citez, la fel cum parafrazând "acestea sunt femei" ! Altfel.. mai am de gând să trimit câte "ceva" rămâne de văzut dacă administratorul consideră că poate fi postat....
Nu sant exclusi, pur si simplu subiectul acestui pps au fost femeile. Tot asa cum un pps (ce nu a primit acceptul de postare) se numea "Arta fotografica a nudului feminin" (zau ca nu avea nimic erotic sau...mai grav !) arata minunea creatiei prin armoniile infexiunilor trupului feminin. prin comparatie este si un pps dedicat "modei masculine" in care protagonistii sant ... de tot rasul. Nu sant misogin dar pot sa va povestesc o intamplare traita de mine in trafic. Rulam pe un drum national cand din parcarea unui motel iese un autoturism (fara sa se asigure!). Opresc dar... spre surpriza mea conducatorul auto (de fapt conducatoarea auto) opreste in diagonala si cauta in poseta. Scoate un ruj si incepe sa se "aranjeze". Intre timp au mai oprit doua autoturisme !. La cele cateva claxoane ce au inceput sa se auda gesturile obscene au venit tot de la ... soferita. Credeti ca un barbat ar fi facut asa ceva ? (nu ma refer la gesturile obscene).
Nu, bineinteles... :D Barbatii se asigura intotdeauna inainte de a face orice... :)) Aceasta e, de fapt, singura diferenta intre sexe. :P
Eu sunt la fel de satula si de rujurile feminine, si de figurile masculine... :D Asa ca ar fi cazul sa emigrez... dar unde?
Pe Venus nu pot, ca sunt misogina... recunosc deschis... :P Pe Marte - nici atat, pentru ca i-as extermina pe toti... :D Mercur e planeta care imi guverneaza zodia... si sunt prea satula si de mine insami... :))
Probabil trebuie sa evadez din sistemul solar, dar inca mai calculez traiectoria... ;) Cometa fara nume trebuie sa se piarda definitiv in spatiu, nu sa revina periodic, ca sa-i exaspereze pe toti... =))
Calea cea mai directa (pe cat pare de usoara tot pe atat este de grea), pentru a obtine "emigrarea", si pe care incerc sa o sugerez este : Meditatia Transcedentala ! Mult succes !
Multumesc mult pentru sugestie. Pare sincera si bine intentionata. O sa retin, pentru viitor... Insa orice meditatie necesita un anumit timp... chiar si pentru a "emigra" in spatiu... fie el si cosmic... :D Intre timp si spatiu exista totusi o stransa legatura... ;)
Revenind la gluma, as mai avea o intrebare. Sa inteleg ca daca toata lumea ar fi practicat Meditatia Transcedentala, intamplarea descrisa mai sus de dvs. nu ar mai fi existat? ;)
Soferita ar fi privit in oglinda sufletului... si probabil ar fi renuntat la ruj... :P Iar daca totusi nu, atunci barbatii cu siguranta ar fi renuntat la claxoane, fiind deja transpusi in alte dimensiuni... :D Si n-ar mai fi existat nici semne obscene. :))
Da, meditatia ar putea fi o cale de evadare... de "emigrare"... Cu o singura conditie: sa nu fii la volan, totusi... :)) :)) :))
Pai sa vedem... " Intre timp si spatiu exista totusi o stransa legatura... " scrieti dumneavoastra iar eu afirm ca in viziunea transcedentalului spatiul si timpul se reduc la un punct atemporal, la un prezent continuu, la o contopire a sinelui cu constiinta universala. Continuand,in gluma, putem rationa ca din moment ce fuzionam cu absolutul nici unul dintre noi nu vrem sa mai deranjam pe cineva sau cumva, fiindca implicit ne deranjam pe noi insine (fiindca nu mai exista individul ci numai Totul Unitar). Asa ca nu "oglinda oglinjoara..." si nici trimiteri la cratita !. "meditatia ar putea fi o cale de evadare... " afirmati. Eu vin si spun ca meditatia te detaseaza de nimicnicia planului material la care ne raportam intreaga existenta terestra in trup carnal. Nu evadam ci revenim la o normalitate in care importanta este esenta si nu detaliul. Important este ce gandim sau simtim si nu ce titluri sau etichete ne asociem, nu santem un "brand" ci un spirit si deci o constiinta. Vorba cantecului "..nu conteaza cat de lung am parul/ Important e ce si cum gandesc....". Apoi cate spirite au fost vazute conducand autoturisme ?
Eu adusesem in discutie teoria relativitatii doar pentru a sublinia ca nu am timpul necesar sa evadez in spatiu. ;) Nu am studiat (inca) nimic despre meditatia transcedentala, asa ca nu va pot contrazice pe aceasta tema... deocamdata... sau poate niciodata... Continuand si eu in gluma, ma gandeam daca atunci cand reusesti sa fuzionezi cu absolutul mai exista notiunea de "cineva"... sau de "deranj"... :D Presupun ca nu... dar inca n-am ajuns pana acolo... mai e timp... Evident, nu v-ati obisnuit cu stilul meu binecunoscut pe acest site de a lua in gluma lucrurile serioase... Daca v-am deranjat cumva cu aceasta, imi cer scuze. Nu vreau sa perturb cumva Marele Intreg, sa rastorn ordinea universala... ;) Oricum, acest nivel nu cred ca poate fi atins de prea multi, ci doar de o categorie extrem de restransa... si chiar privilegiata. Sunt de acord cu cele spuse despre meditatie, indiferent de natura ei... Insa tot "evadare" reprezinta, in fond... o negare, o parasire a realitatii imediat inconjuratoare. Eu mi-am pus destule intrebari, de-a lungul timpului, despre dualitatea fiintei umane, desi n-am ajuns sa aprofundez aceste teme... Sincer, n-am inteles niciodata de ce oamenii nu se accepta exact asa cum sunt, asa cum au fost creati... Suntem o combinatie de trup si spirit aflate in permanenta contradictie, negandu-se si renegandu-se pe tot parcursul vietii... O permanenta lupta pentru suprematie, pentru control, de fapt. In aceasta privinta, sunt adepta caii de mijloc... poate singura data cand aleg varianta mai ponderata; in rest, vad lucrurile in alb si negru. Da, intr-adevar, conteaza esenta... Dar aici vom ajunge abia dupa moarte... de ce sa ne grabim? Fiinta umana are probabil un sens exact asa cum e. Iar viata de aici poate se vrea a fi doar o incercare dura... o treapta in evolutia noastra. Poate ceea ce traversam aici e chiar purgatoriul. Asa ca... de ce sa fim lasi? De ce sa incercam sa evadam prematur? Poate o vom lua de la capat din nou, cu o karma si mai incarcata... Va sosi timpul pentru toate... Timpul care ne-a fost dat aici e oricum foarte limitat. Si ratiunea, mintea care gandeste permanent la toate are un sens... de ce sa incercam s-o reducem la tacere? Doar pentru a intrezari spiritul ascuns din noi? De ce trebuie neaparat sa ucidem ceva in noi, ca sa aducem la viata altceva? Trebuie sa ne acceptam exact asa cum suntem... cu toate simturile, dorintele, nazuintele... trupesti si spirituale... Acesta e omul, de fapt. Nu sunt de acord cu a renega nimic din ceea ce ne apartine. Paradoxal, simt ca aceasta cale de mijloc e si cea mai grea... dar s-ar putea sa fie cea adevarata. E simplu sa te abandonezi total placerilor carnale... sau studiului asiduu... sau sa te retragi in pustiu si sa devii doar spirit... Insa cea mai grea incercare e de a combina toate acestea - aici, acum, in aceasta realitate pe care o traversam. Fara a nega, fara a evada... Muritori fiind, nu vom reusi niciodata sa surprindem adevarata esenta a universului, oricat ne-am apropia de aceasta, in scurta trecere ce ne-a fost harazita... Nu ne putem dedica decat unei laturi: religie... stiinta... ignoranta... Din pacate, lumea tot mai nebuna in care traim, timpul a carui scurgere o percepem tot mai accelerat, ne indeparteaza tot mai mult de adevarata esenta a firii... Iar atunci cand incercam sa privim in adanca fantana a cunoasterii absolute, ma tem ca marea majoritate vom ramane la stadiul de "oglinda, oglinjoara"... intrezarind doar aparenta lucrurilor... Cat despre intrebarea finala... as avea si eu una pe aceasta tema. Cati dintre noi au reusit sa renunte complet la trup, sa devina doar spirit, fie si pentru o clipa, in aceasta viata? Ma tem ca mult prea putini... Si in niciun caz in trafic. Ar fi riscant, totusi... pentru ca ar provoca, probabil, coliziuni in lant... si isterii in masa... :))
Daca nu gasim timp si spatiu pentru a medita la toate acestea, vom ramane blocati... undeva, in traficul vietii... asteptand resemnati finalul calatoriei. Destinatia ni se va dezvalui abia dupa sosire... Orice incercare de a o intrezari prematur ma tem ca e sortita esecului. Ne va face poate doar mai dornici de a o atinge... dar totul se va petrece exact cand si cum a fost deja stabilit de ordinea universala.
Aceasta e, bineinteles, doar o parere personala... Nu am studiat suficient ca sa pot pretinde ca detin anumite adevaruri. De fapt, nimeni nu poate pretinde asta, in aceasta viata... Exista teorii contradictorii in absolut orice domeniu. Cei cu adevarat intelepti se multumesc sa afle despre acestea, sa le aprofundeze, sa le coreleze, fara sa imbratiseze vreuna dintre ele. Cu cat inaintezi pe scara cunoasterii universale, cu atat realizezi ca, de fapt, esti prea neinsemnat ca sa poti percepe ESENTA. Dar asta nu trebuie sa ne impiedice sa urcam... pana la sfarsit. Liberi ca pasarea cerului... sau impovarati precum Sisif... Fiecare cu destinul sau.
Se pare ca inclusiv comentariile sunt limitate in spatiu... :D E prima data cand observ acest lucru; se pare ca am exagerat... :)) Sper sa fiu iertata. ;)
Asa ca revin cu post-scriptum-ul:
P.P.S. In general, sunt acuzata ca glumesc prea mult atunci cand subiectul prezentarilor e mai serios... De data asta, se pare ca e tocmai invers. :))
Pentru putea adauga comentarii trebuie sa te autentifici.
Lumea noastra
Avem peste 30300 prezentari PowerPoint (format pps, pptx sau ppt, ppsx) primite de la 1081 de persoane. Prezentarile sunt grupate in 29 de categorii.
Comentarii (13)
no name / steaua fara nume / Alexandra D / o femeie / no kidding / nostradamus / Loredana / cat woman
Sunt femeie, dar acord nota 10. :)) :)) :))
Pe cand un pps si cu figurile barbatilor? In traficul vietii, desigur... :D
Pregatesc deja nota 11... :))
Diegis
... păi tocmai dumneavoastră sânteţi autoarea unui comentariu vizavi de pps-ul "Din gândirea socio-politică a lui George Becali", dacă nu mă înşel. Apoi deja au fost postatate altele gen "Beţivi", "Poliţia ... ", etc.
no name / steaua fara nume / Alexandra D / o femeie / no kidding / nostradamus / Loredana / cat woman
Da, aveti dreptate... dar acestia sunt barbati?! :)) :)) :))
Eu ma refeream totusi la altceva acum... ;)
Dar m-am obisnuit deja: cand glumesc, toti imi sar in cap... :D iar cand vorbesc serios, nu ma crede nimeni... :))
Diegis
În opinia mea "aceştia sunt bărbaţi", ca să vă citez, la fel cum parafrazând "acestea sunt femei" ! Altfel.. mai am de gând să trimit câte "ceva" rămâne de văzut dacă administratorul consideră că poate fi postat....
no name / steaua fara nume / Alexandra D / o femeie / no kidding / nostradamus / Loredana / cat woman
In regula, parerile nu se discuta...
De fapt, daca stau sa ma gandesc mai bine... recunosc ca aveti dreptate... :))
Si ramane de vazut cat de exigent/tolerant va fi admin... :D
Dar daca imi posteaza in continuare toate comentariile, presupun ca nu va avea probleme nici cu prezentarile dvs. :)) :)) :))
vio / viorica purdel / viorica / vio / v
si barbatilor li se poate intampla, Ei de ce sunt exclusi?
Diegis
Nu sant exclusi, pur si simplu subiectul acestui pps au fost femeile. Tot asa cum un pps (ce nu a primit acceptul de postare) se numea "Arta fotografica a nudului feminin" (zau ca nu avea nimic erotic sau...mai grav !) arata minunea creatiei prin armoniile infexiunilor trupului feminin. prin comparatie este si un pps dedicat "modei masculine" in care protagonistii sant ... de tot rasul. Nu sant misogin dar pot sa va povestesc o intamplare traita de mine in trafic. Rulam pe un drum national cand din parcarea unui motel iese un autoturism (fara sa se asigure!). Opresc dar... spre surpriza mea conducatorul auto (de fapt conducatoarea auto) opreste in diagonala si cauta in poseta. Scoate un ruj si incepe sa se "aranjeze". Intre timp au mai oprit doua autoturisme !. La cele cateva claxoane ce au inceput sa se auda gesturile obscene au venit tot de la ... soferita. Credeti ca un barbat ar fi facut asa ceva ? (nu ma refer la gesturile obscene).
no name / steaua fara nume / Alexandra D / o femeie / no kidding / nostradamus / Loredana / cat woman
Nu, bineinteles... :D
Barbatii se asigura intotdeauna inainte de a face orice... :))
Aceasta e, de fapt, singura diferenta intre sexe. :P
Eu sunt la fel de satula si de rujurile feminine, si de figurile masculine... :D
Asa ca ar fi cazul sa emigrez... dar unde?
Pe Venus nu pot, ca sunt misogina... recunosc deschis... :P
Pe Marte - nici atat, pentru ca i-as extermina pe toti... :D
Mercur e planeta care imi guverneaza zodia... si sunt prea satula si de mine insami... :))
Probabil trebuie sa evadez din sistemul solar, dar inca mai calculez traiectoria... ;)
Cometa fara nume trebuie sa se piarda definitiv in spatiu, nu sa revina periodic, ca sa-i exaspereze pe toti... =))
I'm working on it... :)) :)) :))
Diegis
Calea cea mai directa (pe cat pare de usoara tot pe atat este de grea), pentru a obtine "emigrarea", si pe care incerc sa o sugerez este : Meditatia Transcedentala !
Mult succes !
no name / steaua fara nume / Alexandra D / o femeie / no kidding / nostradamus / Loredana / cat woman
Multumesc mult pentru sugestie. Pare sincera si bine intentionata.
O sa retin, pentru viitor...
Insa orice meditatie necesita un anumit timp... chiar si pentru a "emigra" in spatiu... fie el si cosmic... :D
Intre timp si spatiu exista totusi o stransa legatura... ;)
Revenind la gluma, as mai avea o intrebare.
Sa inteleg ca daca toata lumea ar fi practicat Meditatia Transcedentala, intamplarea descrisa mai sus de dvs. nu ar mai fi existat? ;)
Soferita ar fi privit in oglinda sufletului... si probabil ar fi renuntat la ruj... :P
Iar daca totusi nu, atunci barbatii cu siguranta ar fi renuntat la claxoane, fiind deja transpusi in alte dimensiuni... :D
Si n-ar mai fi existat nici semne obscene. :))
Da, meditatia ar putea fi o cale de evadare... de "emigrare"...
Cu o singura conditie: sa nu fii la volan, totusi... :)) :)) :))
Diegis
Pai sa vedem...
" Intre timp si spatiu exista totusi o stransa legatura... " scrieti dumneavoastra iar eu afirm ca in viziunea transcedentalului spatiul si timpul se reduc la un punct atemporal, la un prezent continuu, la o contopire a sinelui cu constiinta universala. Continuand,in gluma, putem rationa ca din moment ce fuzionam cu absolutul nici unul dintre noi nu vrem sa mai deranjam pe cineva sau cumva, fiindca implicit ne deranjam pe noi insine (fiindca nu mai exista individul ci numai Totul Unitar). Asa ca nu "oglinda oglinjoara..." si nici trimiteri la cratita !.
"meditatia ar putea fi o cale de evadare... " afirmati. Eu vin si spun ca meditatia te detaseaza de nimicnicia planului material la care ne raportam intreaga existenta terestra in trup carnal. Nu evadam ci revenim la o normalitate in care importanta este esenta si nu detaliul. Important este ce gandim sau simtim si nu ce titluri sau etichete ne asociem, nu santem un "brand" ci un spirit si deci o constiinta. Vorba cantecului "..nu conteaza cat de lung am parul/ Important e ce si cum gandesc....".
Apoi cate spirite au fost vazute conducand autoturisme ?
no name / steaua fara nume / Alexandra D / o femeie / no kidding / nostradamus / Loredana / cat woman
Eu adusesem in discutie teoria relativitatii doar pentru a sublinia ca nu am timpul necesar sa evadez in spatiu. ;)
Nu am studiat (inca) nimic despre meditatia transcedentala, asa ca nu va pot contrazice pe aceasta tema... deocamdata... sau poate niciodata...
Continuand si eu in gluma, ma gandeam daca atunci cand reusesti sa fuzionezi cu absolutul mai exista notiunea de "cineva"... sau de "deranj"... :D
Presupun ca nu... dar inca n-am ajuns pana acolo... mai e timp...
Evident, nu v-ati obisnuit cu stilul meu binecunoscut pe acest site de a lua in gluma lucrurile serioase... Daca v-am deranjat cumva cu aceasta, imi cer scuze. Nu vreau sa perturb cumva Marele Intreg, sa rastorn ordinea universala... ;)
Oricum, acest nivel nu cred ca poate fi atins de prea multi, ci doar de o categorie extrem de restransa... si chiar privilegiata.
Sunt de acord cu cele spuse despre meditatie, indiferent de natura ei... Insa tot "evadare" reprezinta, in fond... o negare, o parasire a realitatii imediat inconjuratoare.
Eu mi-am pus destule intrebari, de-a lungul timpului, despre dualitatea fiintei umane, desi n-am ajuns sa aprofundez aceste teme... Sincer, n-am inteles niciodata de ce oamenii nu se accepta exact asa cum sunt, asa cum au fost creati... Suntem o combinatie de trup si spirit aflate in permanenta contradictie, negandu-se si renegandu-se pe tot parcursul vietii... O permanenta lupta pentru suprematie, pentru control, de fapt.
In aceasta privinta, sunt adepta caii de mijloc... poate singura data cand aleg varianta mai ponderata; in rest, vad lucrurile in alb si negru.
Da, intr-adevar, conteaza esenta... Dar aici vom ajunge abia dupa moarte... de ce sa ne grabim? Fiinta umana are probabil un sens exact asa cum e.
Iar viata de aici poate se vrea a fi doar o incercare dura... o treapta in evolutia noastra. Poate ceea ce traversam aici e chiar purgatoriul.
Asa ca... de ce sa fim lasi? De ce sa incercam sa evadam prematur? Poate o vom lua de la capat din nou, cu o karma si mai incarcata...
Va sosi timpul pentru toate... Timpul care ne-a fost dat aici e oricum foarte limitat.
Si ratiunea, mintea care gandeste permanent la toate are un sens... de ce sa incercam s-o reducem la tacere? Doar pentru a intrezari spiritul ascuns din noi? De ce trebuie neaparat sa ucidem ceva in noi, ca sa aducem la viata altceva?
Trebuie sa ne acceptam exact asa cum suntem... cu toate simturile, dorintele, nazuintele... trupesti si spirituale... Acesta e omul, de fapt. Nu sunt de acord cu a renega nimic din ceea ce ne apartine.
Paradoxal, simt ca aceasta cale de mijloc e si cea mai grea... dar s-ar putea sa fie cea adevarata.
E simplu sa te abandonezi total placerilor carnale... sau studiului asiduu... sau sa te retragi in pustiu si sa devii doar spirit...
Insa cea mai grea incercare e de a combina toate acestea - aici, acum, in aceasta realitate pe care o traversam. Fara a nega, fara a evada...
Muritori fiind, nu vom reusi niciodata sa surprindem adevarata esenta a universului, oricat ne-am apropia de aceasta, in scurta trecere ce ne-a fost harazita... Nu ne putem dedica decat unei laturi: religie... stiinta... ignoranta...
Din pacate, lumea tot mai nebuna in care traim, timpul a carui scurgere o percepem tot mai accelerat, ne indeparteaza tot mai mult de adevarata esenta a firii...
Iar atunci cand incercam sa privim in adanca fantana a cunoasterii absolute, ma tem ca marea majoritate vom ramane la stadiul de "oglinda, oglinjoara"... intrezarind doar aparenta lucrurilor...
Cat despre intrebarea finala... as avea si eu una pe aceasta tema.
Cati dintre noi au reusit sa renunte complet la trup, sa devina doar spirit, fie si pentru o clipa, in aceasta viata?
Ma tem ca mult prea putini...
Si in niciun caz in trafic. Ar fi riscant, totusi... pentru ca ar provoca, probabil, coliziuni in lant... si isterii in masa... :))
Daca nu gasim timp si spatiu pentru a medita la toate acestea, vom ramane blocati... undeva, in traficul vietii... asteptand resemnati finalul calatoriei.
Destinatia ni se va dezvalui abia dupa sosire...
Orice incercare de a o intrezari prematur ma tem ca e sortita esecului. Ne va face poate doar mai dornici de a o atinge... dar totul se va petrece exact cand si cum a fost deja stabilit de ordinea universala.
Aceasta e, bineinteles, doar o parere personala... Nu am studiat suficient ca sa pot pretinde ca detin anumite adevaruri.
De fapt, nimeni nu poate pretinde asta, in aceasta viata...
Exista teorii contradictorii in absolut orice domeniu. Cei cu adevarat intelepti se multumesc sa afle despre acestea, sa le aprofundeze, sa le coreleze, fara sa imbratiseze vreuna dintre ele.
Cu cat inaintezi pe scara cunoasterii universale, cu atat realizezi ca, de fapt, esti prea neinsemnat ca sa poti percepe ESENTA.
Dar asta nu trebuie sa ne impiedice sa urcam... pana la sfarsit.
Liberi ca pasarea cerului... sau impovarati precum Sisif...
Fiecare cu destinul sau.
P.P.S. In genera
no name / steaua fara nume / Alexandra D / o femeie / no kidding / nostradamus / Loredana / cat woman
Se pare ca inclusiv comentariile sunt limitate in spatiu... :D
E prima data cand observ acest lucru; se pare ca am exagerat... :))
Sper sa fiu iertata. ;)
Asa ca revin cu post-scriptum-ul:
P.P.S. In general, sunt acuzata ca glumesc prea mult atunci cand subiectul prezentarilor e mai serios...
De data asta, se pare ca e tocmai invers. :))