De-a pururi toamnă…Acest aer nostalgic al tuturor anotimpurilor. Este plină de culoare, mai plină decât oricare alt anotimp, şi ştim asta cu toţii. Are florile ei. Frunzele ei. În nici un alt anotimp parcă nu observăm frunzele, mai mult decât toamna. Are fantezia ei, romantismul ei...Iar muzica...Muzicalitatea ei nu are egal. Foşnetul frunzelor în căderea lor spre veşnicie, dialogul crengilor în bătaia vântului... Iar stropii ploilor în geamuri au o muzică aparte. Iubesc toamna, ca pe fiinţa mea. PS. Sper din tot sufletul să nu fie mari decalaje la sincronizare. La mine totul este la secundă. Dar totul depinde de mai mulţi factori.