O voce divina, Placido Domingo, acompaniaza muzical aceste imagini ale unei furtuni. Valul in furtuna ÃŽntr-o scoică plânge valul exilat de mare, Străpuns de curenţii marini în stadii larvare, Corpul lichid a înghiţit nisip, Vântul i-a modelat spumos chip. Geme valul biciuit de furtună, ÃŽncearcă s-atingă cerul într-o urcare nebună, Aleargă cu paşi lichizi şi în ochi are fulgere, Loveşte crâncen faleza ce se surpă cu un suspin de tragică plângere. Zvâcneşte valul ca o pasăre lovită de tunet Şi glasul acoperă furtuna ca un răzbunător răsunet, ÃŽnghite lacom o navă în maxilarele-i lichide, Cu limba o vâltoare neagră ce rămăşiţele în abisuri le închide. ÃŽşi umflă burta valul absorbind şuvoaiele de ploi Ce cad perpendicular pe suprafaţa mării cu părul vâlvoi, Marea ia forma unor gorgone înfuriate cu