Mănăstirea Brâncoveni poate fi anterioară anului 1491, însă în anul 1570 jupâniţa Calea, străbunica lui Matei Basarab, construieşte o bisericuţă de lemn. Prima atestare documentară este un act de danie din 1583, din timpul lui Mihnea Turcitul. In urma vindecării sale cu apa Izvorului Tămăduirii, care mai curge şi astăzi, Matei Basarab, împreună cu nepotul său Preda Brâncoveanu, bunicul domnitorului Constantin Brâncoveanu, reface şi pictează biserica, între anii 1634 şi 1640, şi construieşte chiliile, clopotniţa, casele care mai dainuiesc şi astăzi, zidurile de apărare, dându-i un aspect de fortăreaţă.