Multumesc Helmut si Angelica1 pentru ca m-ati insotit in calatoria printre nebuloase... Traim pe Terra, un foarte mic punct albastru in imensitatea Cosmosului... Avem multe probleme globale generale si destule personale, dar din cand in cand cred ca este nevoie sa ridicam ochii spre cer... Unii indrazneti se gandesc de mai multi ani la calatoriile spre alte planete si colonizarea lor de catre urmasii nostri....
Felicitări, Adrian, pentru noul pps, frumos realizat şi cu un subiect care, de ani şi ani, a trezit multora curiozitatea şi interesul! Bineînţeles că mi-a plăcut! Am citit că telescopul spaţial Spitzer a fotografiat o regiune a nebuloasei RCW 120, un nor mare de gaz şi praf, în care s-au format recent stele. Recenta „vedetă” celestă, magnifica nebuloasă inelară din constelaţia Scorpionului, este localizată la 4.300 de ani-lumină distanţă faţă de Pământ, chiar deasupra planului galaxiei. Ea emite radiaţii cu o gamă largă de lungimi de undă în domeniul infraroşu, mult în afara spectrului vizibil (lumina pe care o putem vedea noi.) Se crede că aceste emisii provin de la stelele uriaşe de tip "O", aflate în centrul inelului. Acestea sunt printre cele mai masive, mai fierbinţi şi strălucitoare stele cunoscute. Radiaţia infraroşie este emisă de gazele şi de praful din jur, pe măsură ce stelele emană căldură. Două instrumente diferite ale lui Spitzer au contribuit la înregistrarea acestor emisii de radiaţii şi le-au atribuit culori care ilustrează variaţia lungimii de undă: albastru corespunde radiaţiei cu lungimea de undă de 3.600 nanometri, verde - 8.000 de nanometri, iar roşul - 24.000 nanometri (lumina pe care noi o vedem se opreşte la aproximativ 800 nanometri). Mă emoţionez numai când mă gândesc la atâţia mii de ani-lumină, la imensitatea Universului şi toate minunile din care este alcătuit!!! Mulţumesc, Adrian, pentru plimbarea printr-o lume specială, o lume celestă încărcată de mister şi necuprins! M-am simţit emoţionată acolo, în înalturi, printre toate acele entităţi cosmice gigantice, printre stele tinere sau bătrâne (vârsta celor mai vechi stele din Calea Lactee a fost estimată recent la aproximativ 13,6 miliarde de ani, adică doar puţin mai mică decât vârsta estimată a Universului - de 13,7 miliarde de ani), lumini, nebuloase şi umbre...! Ca o romantică ce sunt, de multe ori îmi îndrept gândurile şi privirile spre ele, visând, scriind, punându-mi mii de întrebări... Cu stimă, Teodora Buiţă
Ma uit la numarul de vizionari ale pps cu tema Cosmos pe care le-am postat pe NICEPPS si constat ca exista un interes mai mare decat banuiam pentru „Cerul de deasupra noastra” desi este atat de indepartat de lumea si problemele noastre omenesti... Iti inteleg si impartasesc emotia care te cuprinde cand strabati cu gandul si visul incarcate de poezie si imaginatie fanatsticele spatii cosmice care ascund atatea mistere pe care incepem sa le deslusim... VOYAGER 1, sonda cosmica lansata pe 5 Septembrie 1977 (se fac 40 de ani de atunci...) spre alte planete din sistemul solar, a trecut de marginile acestuia si a ajuns in spatiul interstelar la peste 20.000.000.000 KM (adica la mai putin de 40 ore-lumina de Terra...) pe care a fotografiat-o de la 6 miliarde de km („PALE BLUE DOT”)... In PPS MESSAGES TO STARS si MISSIONS VOYAGER, poti vedea imagini cu sondele Voyager, care poarta un mesaj al omenirii catre posibili alti „semeni intru ratiune” spre nestiutele si nesfarsitele adancuri cosmice, mesaj care contine reprezentari stiintifice, imagini si sunete terestre, precum si muzica unor mari compozitori...si, prin(tre) ele, visele si emotiile tale, si ale mele... Teodora, multe multumiri pentru comentariile si aprecierile tale, care ma incurajeaza sa descopar si sa continui sa prezint subiecte si lumi mai putin cunoscute...
Pentru putea adauga comentarii trebuie sa te autentifici.
Lumea noastra
Avem peste 30900 prezentari PowerPoint (format pps, pptx sau ppt, ppsx) primite de la 1081 de persoane. Prezentarile sunt grupate in 29 de categorii.
Comentarii (5)
Helmut Guertler
Deadreptuf fascinant !
Felicitari ! Helmut
Angelica1
Am urmarit ca de obicei ... desi pentru mine totul e o NEBULOASA ...
Felicitari Adrian pentru munca depusa ,Angelica !
Adrian TOIA
Multumesc Helmut si Angelica1 pentru ca m-ati insotit in calatoria printre nebuloase...
Traim pe Terra, un foarte mic punct albastru in imensitatea Cosmosului...
Avem multe probleme globale generale si destule personale, dar din cand in cand cred ca este nevoie sa ridicam ochii spre cer...
Unii indrazneti se gandesc de mai multi ani la calatoriile spre alte planete si colonizarea lor de catre urmasii nostri....
Teodora Buiţă
Felicitări, Adrian, pentru noul pps, frumos realizat şi cu un subiect care, de ani şi ani, a trezit multora curiozitatea şi interesul! Bineînţeles că mi-a plăcut!
Am citit că telescopul spaţial Spitzer a fotografiat o regiune a nebuloasei RCW 120, un nor mare de gaz şi praf, în care s-au format recent stele. Recenta „vedetă” celestă, magnifica nebuloasă inelară din constelaţia Scorpionului, este localizată la 4.300 de ani-lumină distanţă faţă de Pământ, chiar deasupra planului galaxiei. Ea emite radiaţii cu o gamă largă de lungimi de undă în domeniul infraroşu, mult în afara spectrului vizibil (lumina pe care o putem vedea noi.)
Se crede că aceste emisii provin de la stelele uriaşe de tip "O", aflate în centrul inelului.
Acestea sunt printre cele mai masive, mai fierbinţi şi strălucitoare stele cunoscute. Radiaţia infraroşie este emisă de gazele şi de praful din jur, pe măsură ce stelele emană căldură.
Două instrumente diferite ale lui Spitzer au contribuit la înregistrarea acestor emisii de radiaţii şi le-au atribuit culori care ilustrează variaţia lungimii de undă: albastru corespunde radiaţiei cu lungimea de undă de 3.600 nanometri, verde - 8.000 de nanometri, iar roşul - 24.000 nanometri (lumina pe care noi o vedem se opreşte la aproximativ 800 nanometri).
Mă emoţionez numai când mă gândesc la atâţia mii de ani-lumină, la imensitatea Universului şi toate minunile din care este alcătuit!!!
Mulţumesc, Adrian, pentru plimbarea printr-o lume specială, o lume celestă încărcată de mister şi necuprins!
M-am simţit emoţionată acolo, în înalturi, printre toate acele entităţi cosmice gigantice, printre stele tinere sau bătrâne (vârsta celor mai vechi stele din Calea Lactee a fost estimată recent la aproximativ 13,6 miliarde de ani, adică doar puţin mai mică decât vârsta estimată a Universului - de 13,7 miliarde de ani), lumini, nebuloase şi umbre...!
Ca o romantică ce sunt, de multe ori îmi îndrept gândurile şi privirile spre ele, visând, scriind, punându-mi mii de întrebări...
Cu stimă,
Teodora Buiţă
Adrian TOIA
Ma uit la numarul de vizionari ale pps cu tema Cosmos pe care le-am postat pe NICEPPS si constat ca exista un interes mai mare decat banuiam pentru „Cerul de deasupra noastra” desi este atat de indepartat de lumea si problemele noastre omenesti...
Iti inteleg si impartasesc emotia care te cuprinde cand strabati cu gandul si visul incarcate de poezie si imaginatie fanatsticele spatii cosmice care ascund atatea mistere pe care incepem sa le deslusim...
VOYAGER 1, sonda cosmica lansata pe 5 Septembrie 1977 (se fac 40 de ani de atunci...) spre alte planete din sistemul solar, a trecut de marginile acestuia si a ajuns in spatiul interstelar la peste 20.000.000.000 KM (adica la mai putin de 40 ore-lumina de Terra...) pe care a fotografiat-o de la 6 miliarde de km („PALE BLUE DOT”)...
In PPS MESSAGES TO STARS si MISSIONS VOYAGER, poti vedea imagini cu sondele Voyager, care poarta un mesaj al omenirii catre posibili alti „semeni intru ratiune” spre nestiutele si nesfarsitele adancuri cosmice, mesaj care contine reprezentari stiintifice, imagini si sunete terestre, precum si muzica unor mari compozitori...si, prin(tre) ele, visele si emotiile tale, si ale mele...
Teodora, multe multumiri pentru comentariile si aprecierile tale, care ma incurajeaza sa descopar si sa continui sa prezint subiecte si lumi mai putin cunoscute...