Noiembrie, Eminenta Cenusie.
Ceata timpurie in vai. Umezeala. Peste tot o umezeala neprietenoasa. La serviciu plecam pe intuneric. La ora zece mai arde neonul in hale si in birouri. Afara, in fata ferestrelor, naluceste eminenta cenusie - NOIEMBRIE - Toamna cea colorata a urcat la munte, cu pasi marunti, ca acolo, sus, sa-si arda ultimele focuri aurii. Sapte zile calduroase de vara, pentru o singura zi, acum, acolo sus. Fericit este acela ce acum se mai afla pe drumuri de munte, singur, sub cerul albastru, punctat cu nori de foen. Cand vantul de toamna smulge frunzisul arborilor si-l invarteste dealungul strazilor, cand prima zapada persista pe pantele Nordice, atunci este timpul sa ne luam ramas bun de la alpinism. Adio, pana la anul. Helmut Gürtler
Comentarii (6)
Adrian TOIA
Bravo Helmut !!
Și prezentarea dar mai ales pps-ul tău dezvăluie o înclinație spre poezie…tu, care în alte comentarii spuneai că nu te pricepi la poezii…
Sunt surprins că acest pps excepțional prin calitatea și ambianța poetică a fotografiilor a primit numai aprecieri (likes) și nici un comentariu…
Este adevărat că au rămas foarte puțini cei care pe lângă aprecierea „îmi place”, mai adaugă și câteva gânduri într-un comentariu...
Altă dată erau mai mulți...Ceea ce este trist...
Deși l-ai intitulat Noiembrie, Eminenta Cenusie. pps-ul tău are și alte culori printre cețurile toamnei... Și chiar contrazice unele din amintirile tale neguroase din descrierea lui...Ceea ce îmi dă speranțe pentru anul viitor...Deși l-ai intitulat Noiembrie, Eminenta Cenusie. pps-ul tău are și alte culori printre cețurile toamnei... Și chiar contrazice unele din amintirile tale neguroase din descrierea lui...Ceea ce îmi dă speranțe pentru anul viitor...Teodor Gorunescu
Pana acum noiembrie a fost la noi minunat ca vreme, dar si din punct de vedere al aspectului.
Insa de acum si-a venit in fire si a devenit gri, asa ca mi-am zis sa vad cum mai e si pe la altii. Dar constat ca aici nu e deloc monocolor, ci e plin de culoare si stralucire. Si mai ales peisajele cu razele soarelui cernute printre crengi sunt cele de care eu n-am avut parte sa prind pe undeva. Dar speranta inca persista, iar daca nu, atunci vin din nou aici sa le admir si sa invidiez pe cei norocosi. Sau care stiu sa-si organizeze timpul mai bine ? Posibil.
Oricum, a fost o adevarata delectare a ochilor, felicitari !
Cu prietenie,
T Gorunescu
Helmut Guertler
Descrierea lunii Noiembrie din prezentare este rezultatul unei sclipiri de inteligenta ce ma cuprinde din cand in cand iar de aceea de aceasta luna ma leaga multe amintiri Neguroase, asa cum spui. Aceste amintiri sunt mai ales din Fagaras si Piatra Craiului. Inghetati, degerati, morti.
Dar, Adriane, luna are si zile frumoase mai ales cand dispare ceata sau urcam deasupra ei.
Anul acesta luna Nov. imi va ramane si ea in amintire trista.
Sotia si-a fracturat piciorul : Fractura de col femural.
Viitorul al vom reprograma.
Cu stima,
Servus
Helmut Guertler
Hallo Teo,
Amandoi am inceput sa fotografiem cand fotografia era doar Alb-Negru.
Oare cati ani sunt de atunci ? 60-70 ? Dar atunci era intradevar ARTA FOTOGRAFICA, o fotografie reusita.
Acum, in fotografia digitala, totul se poate manipula.
Fotografiile alb - negru din pps nu sunt trucate si nici greu de facut. Iti trebuieste o padure, poate fi si un pom singuratec, un Soare jos,(la Zenit ,se afla de predilectie in Noiembrie) si bineinteles CEATA (si ea in Nov. ) apoi , Clic, clic
Anul acest si la noi Noiembrie, cel putin pana acuma, a facut o exceptie doar ceata de dimineata ne omoara.
Se fotografiaza in contra luminii. Dar asta nu trebue sa-ti spun tie ca desigur le stii, dar poate intereseaza si pe altii.
Multumesc pentru comentar si apreciere.
Servus, Helmut
Teodora Buiţă
Imaginile oferite de natură în ultima lună de toamnă sunt mai mult decât fascinante, iar ochiul tău, Helmut, de bun fotograf, le-a surprins în cel mai minunat mod. Unele fotografii, cele cu ceață, par a crea o atmosferă de mister, de necunoscut, între vis și realitate, iar altele, sunt de-a dreptul fermecătoare, cu lumina blândă a soarelui strecurându-se printre copaci, aducând veselie și o stare de bine, de optimism.
Odată ceața ridicată, îmi închipui cât de încântat te-ai simțit, privind cum vântul ninge cu frunze colorate, câte au mai rămas pe ramuri, adulmecând cerul albăstrui al zilei și mirosul reavăn al unui noiembrie autumnal.
Acum, aflat acasă, fiindcă ai rămas cu nostalgia zilelor tomnatice însorite, pline de farmec sau înfrigurate, plumburii, cețoase, petrecute pe cărările presărate cu amintiri ale bătrânului munte, văd că te-ai hotărât să ni le împărtășești, realizând un pps minunat, pentru care îți mulțumesc și te felicit! Pe mine m-a încărcat cu mult frumos, transmițându-mi o stare de bine!
Cu stimă,
Teodora
Helmut Guertler
I-mi face mare placere si bucurie ori de cate ori primesc si pot citi randurile tale, draga Teodora.
Pentru tine, o fire deosebit de sensibila, toamna, cred ca este un anotimp deosebit. Te inspira, te face melancolic te pune pe ganduri. Prin cuvinte,de o deosebita blandete si dragoste te poti exprima din tot sufletul.
Eu, prin fotografie, caut sa fac acelas lucru. Nu reusesc intotdeauna.
Cele mai frumoase zile de toamna le-am trait, nu cum s-ar crede, in Alpi, ci in masivul Postavarul-Brasov si in Piatra Craiului.
In Brasov, dupa serviciu, (in radiologie lucram doar 6 ore) nu de multe ori urcam pe Tampa sau Postavar . Brasovul in plina ceata, nu se vedea. Obositi savuram caldura, mirosul de jnepeni si culorile toamnei stand intinsi sub razele soarelui spre asfintiti.
Nu stiu daca ai trait asemenea clipe, dar tare as vrea sa-ti fac cadou cateva.
Pana atunci : Edda dupa fractura incepe din nou sa umble fara carje, dar nu cred ca o sa mai vada un asfintit de soare pe munte.
Teodora, Edda si cu mine iti multumim pentr randurile tale.
Helmut