"Cea mai frumoasă şi dureroasă voce a folk-ului românesc, femeia nefericită care a înfruntat greutăţile vieţii cu îndrăzneală de bărbat" "...vocea corului de îngeri care s-a ascuns definitiv în fiinţa Tatianei Stepa, cântând şi pentru cei buni, şi pentru cei răi, şi pentru cei care-i aud durerea, şi pentru cei care-i sfidează nenorocirea, spune-mi pădure cu frunza rară, unde-i iubirea de astă-vară, nu ştie toamna să se îndure de noi, copacii fără pădure" (Adrian Păunescu).