Acestor versuri,eu le-aş pune un motto : “Viaţa ca un curs de râu “. Aşa văd eu cursul vieţii.Aşa cum apele se zbat,se lovesc de stânci,de obstacole,urmându-şi apoi cursul normal şi firesc,tot aşa şi omul,trecând peste orice oprelişti,îşi va găsi, într-un final,liniştea sufletească.Iar timpul…DOAR TIMPUL este cel ce decide soarta nostră.Dar mai presus de toate,forţa Divină,căreia Îi suntem supuşi cu toţii. Am spus toate acestea,cu un motiv anume.Când am auzit prima dată această melodie, în aceeaşi zi am aflat că o prietenă foarte dragă,a primit un diagnostic necrutăţor.De atunci,ani la rând,nu am mai putut asculta acest cântec.Anii au trecut-vreo 15.Prietena mea s-a însănătoşit,iar astăzi,nu pot decât să-i mulţumesc că am privilegiul de a-i fi prietenă şi a-i putea dedica această prezentare. Îi mulţumesc Marietei că este în viaţa mea,şi o iubesc pentru asta.