UNESCO a propus un plan de protejare a bunurilor culturale și naturale din lume, prin Convenția privind Protecția Patrimoniului Mondial Cultural și Natural, aprobată în 1972. Patrimoniul mondial UNESCO din România include în prezent în lista sa șase situri culturale (Bisericile pictate din nordul Moldovei, Bisericile de lemn din Maramureș, Cetățile dacice din Munții Orăștiei, Mănăstirea Horezu, Centrul istoric al Sighișoarei, Satele cu biserici fortificate din Transilvania) și două situri naturale (Delta Dunării și Pădurile seculare și virgine de fag din Carpați și alte regiuni ale Europei). România are și șapte elemente pe Lista Patrimoniului Imaterial (Ritualul călușului, Doina, Ceramica de Horezu, Colindatul de ceată bărbătească, Feciorescul de Ticuș, Meșteșugul covoarelor tradiționale de perete și Practicile culturale asociate zilei de 1 Martie) 2. Bisericile de lemn din Maramureș-partea a treia -Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” din Plopiş este plasată pe vârful unei coline pentru a dialoga cu biserica din Şurdeşti al cărei model l-a preluat parţial, reprezentând simbioza perfectă între relief, natură şi creaţia omului. Tehnica execuţiei, proporţiile armonioase, decoraţiile sculptate şi pictate, precum şi aşezarea bisericii justifică includerea ei pe Lista patrimoniului UNESCO. -Biserica „Sf.Cuvioasă Paraschiva” din Poienile Izei mai este cunoscută şi sub denumirea biserica de lemn din Poienile Glodului, fiind una dintre cele mai bine păstrate biserici de lemn din Maramureş. Se evidenţează de celelalte biserici prin faptul că ilustrează evoluţia în timp a tipului de biserică de lemn maramureşeana.