Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a propus un plan de protejare a bunurilor culturale și naturale din lume, prin Convenția privind Protecția Patrimoniului Mondial Cultural și Natural, aprobată în 1972. Patrimoniul mondial UNESCO din România include în prezent în lista sa șase situri culturale (Bisericile pictate din nordul Moldovei, Bisericile de lemn din Maramureș, Cetățile dacice din Munții Orăștiei, Mănăstirea Horezu, Centrul istoric al Sighișoarei, Satele cu biserici fortificate din Transilvania) și două situri naturale (Delta Dunării și Pădurile seculare și virgine de fag din Carpați și alte regiuni ale Europei). România are și șapte elemente pe Lista Patrimoniului Imaterial (Ritualul călușului, Doina, Ceramica de Horezu, Colindatul de ceată bărbătească, Feciorescul de Ticuș, Meșteșugul covoarelor tradiționale de perete și Practicile culturale asociate zilei de 1 Martie). 1. Bisericile pictate din nordul Moldovei – partea a patra - Biserica “Buna Vestire” a Mănăstirii Moldovița, din comuna Vatra Moldoviței este ctitoria domnitorul Petru Rareș din anul 1532. Pictura este realizată în 1537 este atribuită meșterului Toma. - Biserica Sfântul Gheorghe a Mănăstirii Voroneț este ctitoria domnului Ștefan cel Mare din anul 1488. și a fost numită de specialiști “Capela Sixtină din nordul României”. Splendidul “albastru de Voroneț”, la fel de celebru ca “roșul lui Tizian” și “verdele lui Veronese”, continuă să rămână o enigmă. Compoziția culorii, care îi conferă o prospețime și strălucire ieșită din comun, a fost pierdută odată cu moartea autorului.