Poezie ”Simfonia iubirii„ Versuri Mariana Grigore
În noaptea asta... vreau să uit de mine Să nu mai fiu când fi-va tu un eu Ce mă privește atingându-mi trupul Cu depărtări pierdute-n adâncul unui hău. În noaptea asta... vreau să-aprind un rug Pe coapsa-nfometată de iubire Și să-mi imaginez că pe conturul unui crug Sunt degetele tale în căutări de mine. În noaptea asta...cu falxul buzelor fierbinți Să mă aduci sărutului ofrandă Cu un suspin fecund să mă cuprinzi Până ce gura-n contopire, va fi o roză rană. În noaptea asta... fi-vom numai unul, În crisalida unui apogeu, Ce-n staza de iubire își va crea conturul Acelui azi, care nu-i maine și nu fost nici ieri. În noaptea asta... nume nu mai port Și nici veșmînt să imi acopăr trupul În noaptea asta sunt ce nu am fost... Un zbor, sau un atol sau doar un dans de fluturi. În noaptea asta... pluti-vom amândoi Cu aripile-ncolăcite-n simetrie Căci zborul vom fi unul pentru doi Tu cer albastru, eu...o simfonie.