Povestea mării
7 aprecieri
Pentru a aprecia si/sau adauga la favorite prezentarea, trebuie sa fii autentificat.
Se spune că marea, cu vraja ei ciudată, cu murmurul şi zbaterea permanentă a valurilor şi cerul reflectat în ea, în culori de o frumuseţe ameţitoare, este locul unde se nasc cele mai frumoase poveşti de dragoste, dar, de multe ori şi cele mai triste... Şi cum fiecare are povestea lui de dragoste, mai frumoasă sau mai tristă, marea are şi ea povestea ei tulburătoare. Mi-a murmurat-o printre lacrimi, de curând, la întâlnirea cu ea, în zorii unei dimineţi, în timp ce admiram un superb răsărit de soare... Teodora Buiţă
Vizualizari: 3096 in total, 0 pe zi
Descarcari: 293 in total, 0 pe zi
Comentarii (16)
maia / angi
Draga Teo ai facut un pps foarte frumos, cu niste imagini de exceptie. Daca pozele sunt facute de tine sunt fascinante! Absolut superbe! Multumesc din suflet si pentru povestea marii, care le insoteste cu atata duiosie.
Helmut Guertler
Un mare alpinist Francez (Albert Dauzant) a spus odata :
" Marea o privesti ca un visator, asezat pe mal sau plutind ; ea te inconjoara, te sfatuieste sa stai linistit. Muntele dimpotriva.
Ca sa iubesti muntele trebue sa-ti placa a umbla. El nu se lasa invins decat celor care au puterea sa-l cucereasca ".
I-mi plac nespus versurie pps-ului dar nu le-as putea asocia pe munte.
Ma uimit din ce in ce mai mult prin usurinta in a crea aceste minunate versuri ,aceste povesti melancolice.
Este un dar minunat aceasta calitate.Cu toate ca sunt un om al naturii n-am reusit niciodata sa fiu un visator.
Doamna Buita , va multumesc pentru acesta incantatoare lucrare.
O zi buna. Helmut
Adrian TOIA
O poveste cu imagini frumoase si versuri triste...
Dar dragostea invinge totdeauna, pana la urma, nu-i asa Teodora Buita ?
Averio (V.I.)
Urmaream slid dupa slid citind, cu urechile ciulite la fosnetul fara de odihna al valurilor ce primeau rapuns in strigatul pescarusilor... Doamne, cit imi plac aceste pasari.
Inchid ochii si parca simt racoarea valurilor ce mi se ratoarna pe picioare si adierea intunecata a brizei si, parca vreau sa nu se mai sfirseasca senzatia asta de libertate si nemarginire cu miros specific de alge si sare, de putere, de viata si moarte, de divinitate...
Frumoasa poveste, am recunoscut demiurgul in cuvinte, in imagini iar insotirea cu sunetul marii este nobletea intruchipata.
atics
Luceafarul in versiune noua ?!
Si totusi...marea se intalneste cu cerul la orizont,asa ne spun ochii,dar ratiunea zice ca nu si eu as spune ca se intalnesc la infinit,ca sa impac si privirea si mintea.
Foarte frumoase versurile,va felicit !
Teodora Buiţă
Maia, iubesc atât de mult marea..., că veşnic mi-e dor de ea..., aşa cum ţi-e dor de o veche şi mare iubire, de aceea şi pozele le-am făcut cu mult drag, fiindcă am privit cu inima.
Având camera chiar la malul mării, am fotografiat nu unul, ci mai multe superbe răsărituri de soare, în zile diferite, cu nori sau cer senin, de o frumuseţe tulburătoare, ce-ţi tăia respiraţia, privind la cel mai splendid tablou ce se desfăşura în faţa ochilor, pictat de marele virtuoz al culorilor, natura.
Impresia asupra psihicului este copleşitoate, privind la „naşterea” unei noi zile! Baia de oranj oferită de răsăritul soarelui, ce pare că se ridică din apele mării, creează un sentiment de reîmprospătare, de bine, de frumos..., de parcă, odată cu binecuvântarea graţiei răsăritului, cu miracolul apariţiei astrului zilei, ai renaşte şi tu sub botezul frumuseţii acelor momente divine.
Mă bucur că ţi-au plăcut pozele mele. Îţi mulţumesc mult pentru vizionare şi aprecierile tale care mă onorează, venind de la un autor cu prezentări minunate!
Maia dragă, îţi doresc să ai parte de o vară frumoasă, să fie aşa cum o visează sufleţelul tău!
Cu mult drag,
Teodora Buiţă
Teodora Buiţă
Este firesc, dl. Helmut, ca eu, care sunt o romantică, să iubesc marea, să mă simt atrasă şi vrăjită de magia ei, de murmurul valurilor, de cântecul pescăruşilor, ducând pe aripile lor gânduri şi doruri spre înaltul necuprins, dar nu uitaţi că primul care a îndemnat entuziast şi generos, „să ne întoarcem la natură", la cucerirea muntelui, a fost tocmai un romantic, Rousseau, deschizând astfel tuturor oamenilor, un drum nou, o lume interesantă, plină de neprevăzut, poezie şi eroism.
Spuneţi că n-aţi reuşit niciodată să fiţi un visător, dar eu cred că şi muntele, cu puritatea şi tăcerea înălţimilor, a zăpezilor, a gheţurilor, în nopţi de cleştar, iarna, sau cu lumea sonoră a pădurii, a izvoarelor, în clocot de viaţă nouă, primavara... invită tot la visare, la neprevăzut şi frumuseţe.
Oricum le-am privi, dincolo de semnificaţiile lor istorice şi estetice, muntele şi marea, ramân două mari şi veşnice ispite ale omului modern, creând aceea,şi senzaţie de libertate şi nemărginire, de frumos şi tainic.
Vă mulţumesc mult, dl. Helmut, pentru vizionare, pentru dărnicia notării şi mai ales pentru frumosul comentariu, care m-a emoţionat şi m-a onorat totodată, ţinând cont că vine de la un mare iubitor al muntelui, nu al mării, şi un realizator de prezentări încântătoare!
Vă doresc să vă bucuraţi şi în această vară de marea dvs. iubire, muntele, pentru ca apoi, să veniţi şi să ne încântaţi iar cu imagini superbe, din locuri unde, aşa cum v-am mai mărturisit, nu cred că voi ajunge vreodată!
Cu stimă,
Teodora Buiţă
Teodora Buiţă
Îmi pare rău, Adrian, că răspunsul meu nu este cel la care te aşteptai, dar nu întotdeauna, când iubeşti pe cineva, este de ajuns, pentru ca problemele să dispară ca prin minune sau să se rezolve de la sine, atunci când viaţa te procopseşte cu ele!
Din păcate, însă, nu întotdeauna „dragostea învinge, până la urmă”, când destinul a hotărât altfel! Aminteşte-ţi de vechile tragedii greceşti sau cele scrise de Shakespeare, de exemplu, ca să înţelegi la ce mă refer!
Mulţumesc pentru vizualizare şi tonul optimist pe care l-ai dat comentariului!
Mă bucur că ţi-au plăcut imaginile văzute de mine cu ochiul sufletului, aprecierile tale mă onorează, venind de la un autor cu prezentări minunate!
Te las cu dorinţa să ai o vară cât mai frumoasă, acolo unde îţi doreşti să fii!
Cu stimă,
Teodora Buiţă
Teodora Buiţă
Dragă Veronica, aşa cum am scris şi la prezentările mele, „La malul mării”, „Azi plânge marea”, pe care cu iubire i le-am dedicat, marea, cu vraja şi măreţia ei, cu simfonia întinsului şi albastrului, cu veşnicul mister al adâncurilor, cu zbuciumul nesfârşit al valurilor şi cântecul pescăruşilor, m-a tulburat şi m-a cucerit din prima dată, de la prima întâlnire cu ea. De fapt, m-a fascinat chiar dinainte de a o întâlni, de când am citit poveştile şi legendele despre lumea ciudată şi misterioasă a apelor, a adâncurilor cu imagini fermecate, nespus de frumoase şi tulburătoare, care pe mulţi i-a atras ca o vrajă, ca un paradis necunoscut, dar promiţător... de viaţă eternă, sau despre istorii care au făcut-o să fie considerată leagănul civilizaţiei.
Marea, printre lumini şi umbre, tenebre şi vis, cu tainele şi frumuseţea-i sălbatică, neîmblânzită uneori sau dulce şi tandră în alte momente, cu tot cerul reflectat în culori de-o frumuseţe stranie, invită foarte mult la reverie si visare, iar îmbrăţişarea răcoroasă a valurilor creează senzaţia de contopire deplină cu lumea de unde am venit cândva, cu milioane de ani în urmă.
Mă bucur, Veronica dragă, că ţi-a plăcut prezentarea mea şi că am reuşit să-ţi aduc marea aproape, fiindcă ştiu că şi tu o iubeşti, chiar dacă în alt fel decât mine!
Îţi mulţumesc mult pentru vizionare şi aprecierile tale care, aşa cum le spuneam şi prietenilor ce mi-au scris mai sus, mă onorează, venind de la un autor cu prezentări minunate!
Să ştii că m-a emoţionat mult comentariul tău, fiind dovada unui suflet sensibil şi deosebit!
Îţi doresc să ai parte de o vară frumoasă, să ajungi acolo unde visează sufleţelul tău!
Cu mult drag,
Teodora Buiţă
Helmut Guertler
Mult stimata Doamna Buita
Dupa vizulaizarea, deabea azi, a celorlante doua ppsuri (La malul marii si Azi plange marea) randurile Dumneavoastra capata, pentru mine, o cu toata alta valoare. Sunteti uimitoare !!! I-mi pare rau ca nu sunt poet,prozator si nici romantic ca sa va pot raspunde in acelas fel , tocmai de aceea n-am vazut pana acum aceste pps-uri. Prin meserie (domeniul sanatatii) am trebuit sa fiu mereu realist ; prin sport si pasiune am trebuit mereu sa lupt ;
Acum spre apusul vietii m-am linistit si se pare ca incet incet devin si eu romantic. Randurile Dumneavoastra adresate mie sau celorlanti colaboratori m-au impresionat in mod deosebit.
Va multumesc pentru ele.
Cu mult respect Helmut
Elena Constantin
Dacă ar fi fost doar imaginile și muzica naturii, ar fi fost foarte frumos! Dar, povestea spusă cu versurile tale face ca această prezentare să fie superbă! Unei persoane care nu e romantică, i-ar fi foarte ușor să devină astfel, dacă s-ar lăsa ”atinsă” de tot ce ai pus tu aici! L-aș fi recunoscut dintr-o mie că e creat de tine(pps-ul)! Numai frumos și bun în viața ta, prietenă dragă!
Elena.
Teodora Buiţă
Mulţumesc, dl. Alin, pentru vizionare şi comentariul inedit, care, sinceră să fiu, m-a pus pe gânduri, mai ales că şi eu, de felul meu sunt o optimistă!
Şi fiindcă şi alţii au gândit la fel ca dvs. (mulţi mi-au scris pe e-mail că s-au întristat după ce mi-au citit poezia), m-am gândit să îi mai adaug o strofă în plus, să îi dau astfel un ton optimist, de speranţă, aşa cum frumos mi-a scris şi dl. Adrian, în comentariul de mai sus: „Dar dragostea învinge totdeauna, până la urmă.”
Deci, voi încerca să vă urmez exemplul, să-i dau o speranţă mării şi iubirii adevărate, care nu trebuie niciodată să piară:
Eu sper totuşi că-ntr-o zi,
După lunga aşteptare,
Cei doi, visu’şi vor împlini,
Iubirea va ieşi triumfătoare!
Ce ziceţi, dl. Alin, e mai bine aşa? Doar nu degeaba se spune, „ascultă-ţi inima”!
Adăugând strofa aceasta, cred că va fi mulţumit şi dl. Adrian şi toţi cei care mi-au scris că versurile sunt prea triste...
Cu stimă,
Teodora Buiţă
Teodora Buiţă
Dl. Helmut, faptul că v-aţi răpit din timpul dvs., ca să reveniţi cu un comentariu deosebit şi aţi căutat în arhiva site-ului celelalte două prezentări ale mele, dedicate mării, pentru mine valorează mai mult decât orice cuvânt poetic. Este dovada unui suflet ales, a unui caracter nobil, de aceea aveţi toată admiraţia şi respectul meu. Vă mulţumesc din suflet pentru tot!
Şi cine ştie, poate tot urmărind pps-urile cu versurile mele romantice, cu timpul, vorba Elenei, veţi ajunge un temerar romantic! Aţi zâmbit?
Cu stimă,
Teodora Buiţă
Teodora Buiţă
Elena dragă, fiindcă în acest an încă nu ai ajuns la mare, după cum vezi, m-am străduit să ţi-o aduc eu mai aproape, prin sunet şi mai ales prin imaginile filtrate cu inima! La cât de emoţionant mi-ai scris, se pare că am reuşit...
Sunt încântată că ai venit, cu prietenia şi căldura ta, să-mi fii alături şi să-mi atingi sufletul cu frumosul scris de tine!
Îţi mulţumesc pentru vizualizare, pentru notare şi aprecieri, pentru urări, pentru tot ce mi-ai scris şi mai ales pentru prezenţa ta plăcută, care mi-a adus multă bucurie!
Aceleaşi urări de bine şi frumos şi pentru tine, draga mea prietenă! Să te bucuri de o vară superbă!
Cu mult drag,
Teodora Buiţă
George-Gabriel
Marea cu sunetele ei, cu pescărușii, nisipul și cerul, este locul unde au început și s-au consumat cele mai multe și frumoase povești de iubire, unde s-au rostit cele mai sincere jurăminte de către îndrăgostiț, unde s-au scris cele mai frumoase poezii... Versuri frumoase, frumusețe cu care m-am obișnuit, fondul muzical potrivit (am și eu melodia, așteaptă să-i vină rândul:)), un montaj bine realizat! Feicitări! Cu drag, Gabriel
Teodora Buiţă
„Bine ai venit!”, Gabriel! Nu mă aşteptam la aşa surpriză frumoasă! Ştiu că şi tu iubeşti marea, dovadă fiind videoclipurile tale minunate cu ea (printre care şi „La malul mării”, în care, mi-ai făcut onoarea să incluzi poezia mea), aşa că, dacă am reuşit măcar puţin să ţi-o aduc aproape, să-i simţi măreţia şi misterul, eu mă bucur nespus!
De câte ori mi se face dor de ea, închid ochii şi încerc să revăd cu sufletul mirajul fiecărui răsărit, miracolul „naşterii” fiecărei noi zile, când soarele îmbrăţişa marea, îmbrăcând-o parcă în aur, toată acea minune care, minut cu minut se schimba, era altfel şi mă făcea să mă minunez mereu şi mereu cât de măreaţă poate fi creaţia lui Dumnezeu şi cât de bun a fost cu noi, oferindu-ne, în mărinimia Lui, atâta frumuseţe, atâta splendoare, de care, în graba noastră zilnică, nu numai că nu ştim să ne bucurăm, dar de multe ori nici măcar nu o observăm, preocupaţi mereu de alte şi alte probleme.
Îţi mulţumesc mult, Gabriel, pentru vizionare şi aprecierile care mă onorează, venind de la un autor cu videoclipuri încântătoare!
Îţi doresc să ai parte de o vară frumoasă, să te bucuri de un concediu de vis!
Şi nu uita că abia aştept să vizionez noul tău videoclip, de care ai amintit mai sus! Deci, mult succes şi spor la muncă!
Cu drag,
Teodora