SULINA a fost singurul oraş european, care a purtat numele de EUROPOLIS, fiind un model de convieţuire multi-etnică. Este oraşul unde au iubit şi au fost îngropaţi piraţi şi regine, pescari şi comandanţi, salahori şi amirali. SULINA a fost transformată, la începutul secolului al XX-lea, de COMISIA EUROPEANĂ A DUNĂRII (CED, 1856), într-un oraş european de primă importanţă. La sfârşitul secolului al XIX-lea, populaţia se apropia de 5.000 de locuitori: 2.056 greci, 803 români, 546 ruşi, 444 armeni, 268 turci, 211 austro-ungari, 173 evrei, 117 albanezi, 49 germani, 45 italieni, 35 bulgari, 24 englezi, 22 tătari, 22 muntenegreni, 21 sârbi, 17 polonezi, 11 francezi, 7 lipoveni, 6 danezi, 5 gagauzi, 4 indieni, 3 egipteni. S-au construit cheiuri pe ambele maluri ale DUNĂRII, iar în vara anului 1927 au fost inaugurate plaja şi cazinoul. Casele din oraş erau construite din lemn, cu temelie înaltă de piatră, învelite în olane. La parter se găseau ateliere meşteşugăreşti, prăvălii şi cafenele. Cele mai importante companii de shipping din EUROPA aveau birouri la Sulina: LLOYD AUSTRIA SOCIETY (Austria), DEUTSCH LEVANTE LINIE (Germania), EGEO (Grecia), JOHNSTON LINE (Anglia), FLORIO ET RUBATINO (Italia), WESTCOTT LINEA (Belgia), MESSAGERIE MARITIME (Franţa), SERVICIUL MARITIM ROMÂN. (NOTA: conține efecte cinetice, vizibile numai după descărcare!)