Thankful (Recunoscătoare) - Beth Hart
3 aprecieri
Pentru a aprecia si/sau adauga la favorite prezentarea, trebuie sa fii autentificat.
Părinților mei, cu toată dragostea! Vine o vreme când ne liniștim, când realizăm că nu am mulțumit suficient. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru această viață, pentru părinții pe care i-am avut, pentru familia mea pe care o am. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce a făcut pentru mine. Îi mulțumesc și pentru că ,,nu mi-a amortizat căderea", m-a lăsat să mă descurc, să răzbat, să-mi văd adevărata forță, pe care tot el mi-a dat-o, moștenind-o de la părinți. Îi mulțumesc pentru tot!
Vizualizari: 1013 in total, 0 pe zi
Descarcari: 90 in total, 0 pe zi
Comentarii (6)
Teodora Buiţă
„Viața frumoasă constă în micile lucruri”, adevărat, așa gândesc și eu și cred că cine înțelege aceasta, va reuși să fie cu adevărat fericit!
Tocmai acele mici bucurii, acele lucruri simple și gesturi firești, sincere, pline de căldură... au constituit paradisul copilăriei noastre, de care mereu ne vom aduce aminte cu drag! Și bineînțeles că pe primul loc stă iubirea și recunoștința față de scumpii noștri părinți, cărora le datorăm totul și care ne-au învățat să iubim viața, să o respectăm, să fim oameni buni și să ne bucurăm de ceea ce contează cu adevărat!
Cristina, mi-a plăcut mult pps-ul tău, atât prin cântecul ales, cât și imaginile inserate, îmbrăcând textul emoționant de frumos! Felicitări!
Mi-a trezit atâtea amintiri frumoase...!
Cu drag,
Teodora Buiță
Admin
O prezentare emotionata! Cred ca in inima oricaruia trezeste amintiri dragi. :)
Cristina G
Amintirile dragi le vom purta cu noi, ca pe ceva sfânt. Mie, iarna îmi aduce cele mai frumoase amintiri.
Mulțumesc, Teo, pentru vizionarea și aprecierea ultimelor mele pps-uri. Știu că am atins sufletele sensibile.
Și pentru că mi-am deschis cutiuța cu amintiri, iată:
Am avut o copilărie frumoasă, lipsită de supărări și griji.
Când aveam vârsta când încep să se întipărească amitirile, nu voiam să mai cobor de pe umerii tatei, când ne plimbam pe Bulevardul Castanilor, căci alte distracții nu prea erau în acele vremuri.
Își ridica ,,prințesa” pe umeri, să rupă frunze din castani, iar ea specula momentul de a nu mai coborî de acolo, decât acasă.
Folosesc această amintire, ca un laitmotiv al existenței mele.
Erau vremuri modeste, dar frumoase.
Deși am crescut într-un oraș mare, până în clasa a opta nu am avut curent electric. Dar asta nu ne-a împiedicat să învățăm, să ne placă lectura, sau să povestim în întuneric. Chiar era plăcut, în viziunea noastră de copii, să povestim în întuneric. Avea alt farmec.
Despre cazematele din zăpadă aș scrie la infinit. Erau ierni bogate în zăpadă. Clădeam cazematele, unde era mai cald decât afară. Nu pot uita zgomotul înfundat al pașilor și glasurilor ce pătrundeau prin pereții de zăpadă!
Tot de pe la ,,ținți" ani am început să o ,,ajut" pe mama la croitorit.
Te îmbrățișez cu mare drag,
Cristina
Cristina G
Mulțumesc, Admin!
Contează mult pentru mine comentariul dumneavoastră!
Cu respect,
Cristina G.
Cipri
Recunoscători suntem față de părinții noştri pentru tot.
Ne amintim că poate uneori am greșit față de cei care ne-au dat viață şi acum:
,,Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi."
Devenind la rândul nostru parinţi am înteles:
,,Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii."
Emoționant şi foarte frumos !
Ne trezeşti amintiri dragi şi ne transmiţi emoţie şi sensibilitate.
Felicitări pentru o nouă creaţie de excepţie !
P.S.
Aş îndrăzni să localizez ,,Bulevardul Castanilor".
Cu mulți ani în urmă am fost în practică la un Combinat Petrochimic, am călătorit cu un tren de noapte şi până a venit cineva să ne ia şi să ne conducă acolo unde aveam să fim cazați, timp de 3-4 ore, am străbătut de mai multe ori un bulevard cu castani de la un capăt la altul. Cinci săptămâni am stat în acest oraş şi am amintiri foarte plăcute din acele vremuri.
Cristina G
Mulțumesc mult, Cipri, pentru acest comentariu frumos, și mă bucur tare mult că mesajul meu a ajuns unde trebuie: la inimile oamenilor.
Așa este. Avem părinți, chiar dacă unii ne privesc dintre Îngeri. Suntem părinți, dar ne considerăm tot copii.
Bulevardul nostru este emblema orașului și a noastră. Iar Combinatul ne-a fost a doua casă, ne-a dat de lucru, ne-am putut hrăni familiile. Nu mai contează prin câte am trecut cu toții.
Viața o trăim acolo unde și cum ne dă Bunul Dumnezeu.
Vă doresc tuturor toate cele bune, cu sănătate!
Cu mult respect,
Cristina G.