Westul Statelor Unite. Epilog
8 aprecieri
Pentru a aprecia si/sau adauga la favorite prezentarea, trebuie sa fii autentificat.
Am ajuns la sfarsitul celor 3 saptamani in Westul Statelor Unite. Plecam acasa cu o multime de impresii de neuitat si cu mult mai multe fotografii. Ca Epilog, am mai gasit inca cateva pe care vreau sa vi le mai prezint. Bodie, orasul fantoma ; Lacul Mono Lake , si un interesant chiosc cu vanzare. O las pe colega noastra Teodora Buita, stiu ca ai face placere, sa ne descrie cate ceva despre aceste obiective. Multumesc Teodora. Sper ca v-a placut aceasta serie : Westul Statelor Unite Pana data viitoare, in Europa. Vizualizare placuta
Vizualizari: 833 in total, 0 pe zi
Descarcari: 369 in total, 0 pe zi
Comentarii (8)
Karel Hofmann
Beautiful and interesting pictures from a great adventure holiday, many thanks to Helmut et al.
I wish everyone good health
Karel
Teodor Gorunescu
Wow, ca sa ma exprim ca prin partile locului, e adevarat proverbul ca nu exista padure fara uscaturi, uita si americanii uneori sa faca curatenie prin tara ! E putin deprimant acest peisaj, astept sa-l mai ferchezuiasca putin din condei, pardon din maus, doamna Teodora. Totusi sunt si aici peisaje care bucura ochii si sufletul si care induc o geana de parere de rau ca s-a terminat plimbarea. Dar trebuie s-o acceptam caci toate sunt trecatoare pe lumea asta. Asa ca a sosit momentul sa spunem :
Multumim pentru frumoasa calatorie pe pamant american !
Cu deosebita pretuire,
T Gorunescu
Teodora Buiţă
Da, Helmut, sigur că mi-a plăcut călătoria aceasta frumoasă, interesantă, deosebită, în Vestul Statelor Unite, chiar dacă pentru mine a fost doar virtual. Fotografiile tale frumoase, de bună calitate, plus cele povestite, m-au făcut să mă simt de parcă am fost și eu acolo!
Pentru toate acestea îți mulțumesc și te felicit!
Drept recunoștință și pentru că ți-ai exprimat dorința să scriu câteva informații despre locurile vizitate și fotografiate, ce apar în această minunată prezentare, o voi face cu plăcere, din cele citite de mine, plus câteva videoclipuri văzute cu locurile unde ai fost în excursie!
Bodie este un oraș fantomă situat la est de lanțul muntos Sierra Nevada din California, la aproximativ 120 km sud-est de lacul Tahoe. Dobândind statutul de parc istoric, în 1962, orașul a intrat sub administrarea parcurilor de stat din California. Acum are un singur locuitor.
Bodie s-a născut ca un centru minier modest, după descoperirea aurului în regiune, de către prospectorul William Bodey (sau Corp). Bărbatul a murit în noiembrie 1859, surprins de o furtună de zăpadă, când a mers la Monoville, din apropiere, pentru provizii, fără să vadă niciodată ascensiunea orașului, care a fost numit după el. Potrivit judecătorului J. G. McClinton, pionierul zonei, numele districtului a fost schimbat din „Bodey”, „Body” și alte câteva variații fonetice, în „Bodie”.
În 1876, Compania Standard a descoperit un zăcământ profitabil de minereu care conținea aur; acest lucru a transformat Bodie dintr-un centru izolat al câtorva prospectori și angajați ai companiei, într-un oraș cu dezvoltare rapidă în Vestul Sălbatic. Filoanele bogate cu aur, descoperite în mina din apropiere, în 1878, au catalizat speranțele unui număr tot mai mare de oameni. Până în 1880, Bodie avea o populație de 7.000-10.000 de oameni și aproximativ 2.000 de clădiri. De-a lungul anilor, o cantitate de aur evaluată la aproximativ 34 de milioane de dolari a fost extrasă din minele din apropiere.
O legendă spune că în 1880, Bodie era al doilea sau al treilea oraș ca mărime din California, dar recensământul din SUA din acel an infirmă acest lucru.
Bodie a cunoscut o mare înflorire de la sfârșitul anului 1877 până la mijlocul anului 1880. Lingourile de aur de la cele nouă fabrici ale orașului au fost expediate către Carson City, Nevada, prin Aurora, Wellington și Gardnerville.
Primul ziar, The Standard Pioneer Journal of Mono County, și-a publicat prima ediție la 10 octombrie 1877. Începând ca săptămânal, a extins în curând publicarea la trei ori pe săptămână. Tot în această perioadă a fost construită o linie telegrafică care a conectat Bodie cu Bridgeport și Genoa, Nevada.
Fiind un centru animat de exploatare a aurului, Bodie avea facilitățile unor orașe mai mari, inclusiv o Bancă Wells Fargo, patru companii de pompieri voluntari, o fanfară, un sindicat al minerilor și al mecanicilor, mai multe ziare și o închisoare. La apogeu, 65 de saloane se întindeau pe Main Street, care avea o lungime de un kilometru. Crimele, schimburile de focuri, certuri în bar și atacurile diligenței erau evenimente obișnuite. Conform legendei, o fetiță, aflând că familia ei intenționează să se mute la Bodie, s-a rugat într-o noapte: „La revedere, Doamne, suntem pe cale să mergem la Bodie!”, dar, potrivit unui cronicar local, rugăciunea a fost: „Ei bine, Doamne, suntem pe cale să mergem la Bodie!”.
Ca și în cazul altor orașe miniere îndepărtate, Bodie avea un cartier roșu popular, deși clandestin, în capătul de nord al orașului. Există o poveste nefondată a lui Rosa May, o prostituată care a trăit în Bodie între secolele al XIX-lea și al XX-lea, amintită ca „prostituata cu o inimă de aur”, care, în stilul lui Florence Nightingale, a venit în ajutorul bărbaților din oraș, când o epidemie gravă a lovit orașul în apogeul său. Ea este creditată că a acordat îngrijiri salvatoare pentru mulți, dar după ce a murit, a fost îngropată în afara gardului cimitirului. Povestea sa a inspirat un musical și un roman.
Bodie avea și un cartier chinezesc, a cărui stradă principală mergea în unghi drept cu strada principală a orașului. La un moment dat avea câteva sute de rezidenți chinezi și un templu taoist. Bârlogurile de opiu erau abundente în această zonă.
Bodie avea și un cimitir la marginea orașului și o morgă în apropiere. Este singura clădire din oraș construită din cărămidă roșie dispusă în trei straturi, cel mai probabil pentru izolare, pentru a menține temperatura aerului constantă în timpul iernilor reci și verilor fierbinți. Cimitirul include o secțiune a Uniunii Minerilor și un cenotaf ridicat pentru a-l onora pe președintele James A. Garfield. Bodie Boot Hill era situat în afara cimitirului oficial al orașului.
Pe strada principală se afla Sala Sindicatului Minerilor, care era locul de întâlnire al sindicatelor. De asemenea, a servit ca centru de divertisment care a găzduit dansuri, concerte, piese de teatr
Teodora Buiţă
Continui comentariul aici, deoarece s-a întrerupt, probabil fiindcă e prea lung textul:
Pe strada principală se afla Sala Sindicatului Minerilor, care era locul de întâlnire al sindicatelor. De asemenea, a servit ca centru de divertisment care a găzduit dansuri, concerte, piese de teatru și recitaluri școlare. Acum servește ca muzeu.
În 1893 Compania Standard și-a construit propria centrală hidroelectrică, situată la aproximativ 20 km de Bodie, pe Green Creek în amonte de Bridgeport. Centrala a dezvoltat maximum 97 kW și 6.600 volți de curent alternativ, pentru a alimenta douăzeci de prese ale companiei. Această instalație de pionierat a alimentat una dintre primele surse de energie electrică la distanță din țară; întrucât s-a îndoit că electricitatea ar putea ajunge la Bodie, pentru siguranță, linia de transport de la Green Creek a fost trasată de-a lungul unei cărări drepte, fără a străpunge munții.
Primele semne documentate ale declinului orașului datează din 1912, odată cu tipărirea celui mai recent număr al ziarului lui Bodie, The Bodie Miner. Într-o carte din 1913, intitulată „California Travel Guide and Vademecum: Authentic Descriptions of Travel Routes and Points of Interest in California”, autorii descriu din nou Bodie ca fiind „un oraș minier, care este centrul unei mari regiuni miniere”, prezența a două hoteluri și a unei gări.
În 1913 Mina Standard se închide, profiturile miniere în 1914 au fost cele mai mici, de 6.821 dolari. James S. Cain cumpăra atunci totul și a redeschis Mina Standard, pentru a angaja foști muncitori, ceea ce a dus la un profit de peste 100.000 de dolari în 1915. Cu toate acestea, recuperarea financiară nu a fost suficientă pentru a opri declinul orașului. În 1917, calea ferată Bodie a fost abandonată și șinele sale de fier au fost demolate.
În ciuda crizei, Bodie a menținut o populație permanentă timp de mulți ani, până în secolul al XX-lea, chiar și după incendiul care a devastat o mare parte din centrele sale economice în 1932. Un birou poștal al orașului a rămas operațional din 1877 până în 1942. Ultima mină a fost închisă în 1942, datorită unui decret care a închis toate minele de aur neesențiale din Statele Unite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Exploatarea minieră nu a fost reluată niciodată după război.
Bodie este acum un oraș fantomă autentic din Vestul Sălbatic.
Familia Cain, care deținea o mare parte din pământ, a angajat îngrijitori pentru a proteja și pentru a întreține structurile orașului.
Martin Gianettoni, unul dintre ultimii trei oameni care locuiau în Bodie în 1943, era îngrijitor.
Orașul a fost desemnat Reper istoric național în 1961, iar în 1962 legislatura statului a autorizat crearea Parcului istoric de stat Bodie. Au rămas în total 170 de clădiri. Bodie a fost numit orașul fantomă oficial al goanei după aur din California.
Vizitatorii ajung în principal prin SR 270, care merge de la US 395 lângă Bridgeport spre vest; ultimele trei mile ale acestuia sunt un drum de pământ. Există, de asemenea, un drum către SR 167 lângă Lacul Mono în sud, dar acest drum este extrem de accidentat, cu peste 10 mile de drum de pământ într-o stare proastă. Din cauza ninsorilor abundente, drumurile spre Bodie sunt de obicei închise iarna.
Bodie este o destinație populară pentru fotografia de noapte organizată, subliniind natura ciudată a parcului.
Astăzi, Bodie se prezintă într-o stare de degradare avansată. Doar o mică parte a orașului a supraviețuit, cu aproximativ 110 structuri încă în picioare, păstrate și întreținute de gardienii parcului. Vizitatorii pot merge pe străzile pustii ale unui oraș care a fost cândva o zonă plină de activitate. Interioarele au rămas așa cum au fost lăsate și aprovizionate cu bunuri. Prevăzute în tot parcul, se pot găsi mici cioburi de vase de porțelan, cuie pătrate și o sticlă ocazională, dar îndepărtarea acestor articole este împotriva regulilor parcului.
Sediul gardienilor din California State Parks este situat într-una dintre casele originale de pe Green Street.
În 2009 și din nou în 2010, Bodie era programat să fie închis, dar, din 2019, parcul funcționează în continuare, acum administrat de Fundația Bodie. Orașul este deschis tot timpul anului, dar drumul lung pentru a ajunge la el este de obicei întrerupt iarna din cauza ninsorilor abundente. Prin urmare, cel mai bun moment pentru a vizita orașul fantomă Bodie este în lunile de vară.
Tot în SUA, statul California, se află Lacul Mono, un lac cu apă alcalină sărată, situat la est de Parcul Național Yosemite, între lanțurile montane Sierra Nevada și White Mountains. Are o suprafață de aproximativ 113 km pătrați. Este recunoscut pentru formațiunile ce cresc sub apă și depășesc înălțimi de peste 9 m. Acestea se numesc turnuri tuf. Noile cercetări au arătat că lacul Mono este un lac de origine vulcanică, ce a apărut datorită erupțiilor vulcanului cu același
Teodora Buiţă
Continuarea comentariului de mai sus:
Noile cercetări au arătat că lacul Mono este un lac de origine vulcanică, ce a apărut datorită erupțiilor vulcanului cu același nume. Sedimentele situate sub stratul de cenușă sugerează că Lacul Mono ar putea fi o rămășiță a unui lac mai mare și mai vechi, care acoperea cândva o mare parte din Nevada și Utah. Se aproximează că geneza acestui lac ar fi avut loc acum cel puţin 760 000 de ani, ceea ce îl situează printre cele mai vechi lacuri din America de Nord.
La înălțimea sa în timpul celei mai recente epoci glaciare, lacul ar fi avut o adâncime de aproximativ 900 de picioare (270 m).
Pe malul de sud al lacului se află un sat mic „Lee Vining”. Lacul este un biotop pentru numeroase specii de păsări.
În această zonă cele mai importante elemente ale Lacului Mono sunt nişte formaţiuni ca nişte turnuri. Acestea par a fi de zăpadă şi atrag anual sute de mii de curioşi care vin să le studieze îndeaproape. Din punct de vedere genetic au luat naştere datorită mineralelor şi nivelului de sare ridicat, transformând Lacul Mono într-o minune a naturii. Turnurile cele mai dramatice se regăsesc în Rezervaţia de Sud, locul care vă permite să vă plimbaţi printre bizarele formaţiuni. Ele se numesc tufuri.
Acestea s-au format și datorită izvoarelor subacvatice bogate în calciu. Din cauza salinității, în acest lac nu crește niciun pește, în schimb, există aici creveți, o adevărată atracție pentru păsările migratoare. Tot aici există un tip de bacterii care se hrănesc cu arsenic. Oficialul NASA, Ed. Weiler, afirma: ,,Definiția vieții tocmai s-a schimbat”. Specialiștii au reușit să determine bacteriile din acel lac să se hrănească cu arsenic.
Am scris cam multe informații, cam lung comentariul meu, sper să nu plictisesc!
Cu stimă,
Teodora Buiță
Helmut Guertler
O minunata, interesanta, complecta descriiere a locurilor vizitate care da o cu totul alta calitate acestui PPS . Un multumesc este mult prea putin pentru aceasta descriiere.
De fapt vizitarea orasului fantoma Bodie si a lacului Mono n-a fost in planul nostru . Am ajuns acolo doar ca ne-am cam incurcat, ne-am ratacit cu masina, asa ca n-am avut nici o informatie asupra lui. Am crezut ca este special amenajat ca exemplu cum s-a trait cu 100 de ani inainte.
Acum vad totul cu alti ochi si as mai fi facut si alte fotografii. De fapt pps-ul este al tau Teodora, eu l-am complectat doar cu fotografiile de rigoare.
Asa cum am mai spus, pps-ul capata o alta calitate, o alta valoare mai ales pentru aceia ce vor sa viziteze aceste locuri.
Decat discutii lungi, inutile, ar fi mai bine sa luam exemplu colegei Teodora.
Ma bucura mult ca mi-ai indeplinit rugamintea Teodora ! Eu n-as fi avut rabdarea sa fac aceasta descriere. M-as bucura mult sa continuam, pe cat posibil, aceasta colaborare.
Cred ca Nicero. ar avea numai de castigat
Cu deosebita stima si admiratie,
Helmut
Helmut Guertler
Dupa Teodora vine Teodor, Na ce spui acuma ? Ramai cu gura deschisa cum am ramas si eu ? Nu, orasul Bodie, nu este si nu a fost depozit de lucruri nefolositoare cu toate ca si acolo ,pe ici pe colo, mai vezi cate un lucru aruncat. In rezervatii si parcuri nationale este o curatenie deosebita, exemplara.
Teodora n-ea intrecut pe toti, jos cu palaria.
Ultimul loc vizitat, inainte din nou San Francisco, a fost lacul Mono . Aici am aflat cum omul poate schimba si numai partial, natura. Cantitatea ridicata a salinitatii si a natronului apei care a dus la formarea acestor formatiuni bizare se datoreste si orasului Las Vegas care printr´o conducta lunga de peste 520 km a acaparat apa din toata regiunea lacului ducand la scaderea apei subterane si ridicand fundul lacului ducan la formarea acestor stanci bizare din sare.
Sa-i multumim doamnei Teodora pentr aceasta descriere.
Si tie un calduros multumesc,
Helmut
Teodor Gorunescu
Nu mai am ce spune, caci au fost epuizate toate posibilitatile de afirmare...
La sfarsitul lunii, daca toate merg normal, ne vom intalni intr-o locatie la fel de frumoasa ca multe altele, in Salaj, unde am de dat o tuica doamnei, dar pe care o voi savura cu sotul dansei, care se pricepe mult mai bine sa aprecieze acest domeniu de cultura nationala !
Acum trec sa ma racoresc pe alte meleaguri virtuale, caci in curand voi simti arsita verii oltenesti, unde numai malul apei, la un pescuit mai poate aduce alinare...
Cu bine,
T Gorunescu