Niciodata sa nu dai nota unu unui om care incearca sa faca ceva! Daca nu-ti place, chiar si justificat, mai bine nu nota, abtine-te. De fapt notele nu-si au rostul nicaieri in viata. Comenteaza, justifica, propune, indreapta!
Macul de gradina (Papaver somniferum) este o planta cultivata prin gradini pentru semintele sale, existand si culturi speciale pentru latex, destinate industriei farmaceutice. Această planta, reprezinta una dintre cele mai vechi specii introduse în cultura, existand dovezi arheologice despre cultura macului, inca din neolitic.
MACUL DE CAMP (PAPAVER RHOEAS)
Macul de camp este o floare anuala, ierboasa, inalta de 20-90 cm, cu tulpina adeseori ramificata. Frunzele sunt alungite, adanc crestate. Intreaga planta contine un suc laptos si este acoperita cu peri aspri. Florile sunt asezate cate una pe o codita lunga prevazuta cu peri infipti perpendicular pe ea. Fiecare floare are doua sepale ce cad in momentul cand bobocul se deschide, 4 petale de culoare rosie intens, uneori avand o pata neagra la baza lor. In mijlocul florii se afla numeroase stamine ce inconjoara ovarul. Infloreste in lunile mai-iulie. Creste pe marginea drumurilor si mai ales pe langa semanaturile de cereale.
Minunata si gingasa floare, minunata combinatie foto si pictura in acest minunat PPS !
Comentariu la MACI POPPIES, data: 06.08.2009, 22:28
Studiul Op. 10 nr.3 "Tristesse (Tristete)" in E major , Frederic Chopin - una dintre cele mai frumoase piese pentru pian ! Minunata poema 20, mimunatul studiul Op. 10 si o minunata imbinare intr-un pps superb . Felicitari si multumiri Lorelei !
Continuare: Prin patosul ideilor, prin calitatea expresiei poetice, prin mesajul ei divin-uman, opera creata de Traian Dorz îl situeaza în constelatia unor mari creatori ai sensibilitatii religioase, precum ieroschimonahul Daniil Tudor, Vasile Voiculescu, Radu Gyr, Nichifor Crainic, Vasile Militaru, Ioan Alexandru.
Literatura sensibilitatii religioase românesti a avut în poetul Traian Dorz una din vocile sale de o expresie cu totul aparte, unica, prin profunzimea trairii religioase. Timp de mai bine de sase decenii, Traian Dorz va fi unul din cei mai buni misionari ai Oastei Domnului, psalmist si propovaduitor neînfricat. Începând cu anul 1948, când regimul comunist a preluat puterea politica, sugrumând libertatile religioase, si pâna la moartea sa, în 20 iunie 1989, interdictiile s-au permanentizat si diversificat. Oastea Domnului, miscare a ortodoxiei militante, a fost declarata "secta cea mai periculoasa" si scoasa în afara Legii pentru ca nu voia sa renunte la crezul ei crestin, ci, dimpotriva, sa-l mentina viu în constiinta credinciosilor Bisericii noastre bune si strabune. De-a lungul existentei sale zbuciumate, presarata cu scurte pauze, poetul a totalizat peste saisprezece ani de închisoare. În 1959, a fost condamnat la saptesprezece ani de munca silnica pentru întreaga lui activitate. Decretul de gratiere generala din 1964 îi va reda libertatea. Va fi însa supravegheat pas cu pas si împiedicat sistematic sa scrie si sa-si manifeste convingerile sale. Cu toate ca poetul a cunoscut suferinta pe toate treptele ei, el ramâne un poet al luminii, al iubirii, al credintei si smereniei. Versurile sale îmbraca expresia imnului si a odei sau devin, când e cazul, cântec de lupta care apara drepturile lui Dumnezeu într-o lume în care cel rau se sileste pe orice cale sa apere drepturile omului la pacat, adica la desfigurarea sa moral-spirituala. Asadar, aceste versuri au devenit niste cântari luptatoare. În noaptea spre dimineata zilei de 20 iunie 1989, Traian Dorz se întâlnea cu Luceafarul Diminetii. Sufletul lui îsi anunta rasaritul pe firmamentul altei lumi, acolo unde îl asteptau bratele deschise al Mirelui sau Ceresc, de a Carui întâlnire i-a ars în dor nestins întreaga viata. El i-a luat de pe umar crucea si i-a asezat pe frunte stralucitoarea cununa a biruintelor. P
Foarte interesanta prezentare ! Pacat ca a fost atat de putin vizualizata. Puteai opta si pentru o avansare automata dar si cea la click este buna deoarece permite o mai atenta vizualizare a situatiei la momentul dat. Tu ai realizat-o sau doar ai postat-o? Din descriere ar parea ca ai postat-o prezentarea avand alt autor. Oricum este foarte utila si interesanta.
Pe sub castani cu frunza mare eu mi-am purtat ades tristetea Cand parasita sta de vorba cu sine insasi tineretea, Si miscatoarea lor cupola deasupra-si clatina verdeata, Parea ca-n jurul meu prin ramuri in mii de palme bate viata; ...... (Castanii - Demostene Botez)
Multumesc D-na (D-soara) Felicia pentru atentia acordata comentariului meu. Am facut precizarile pentru a nu se intelege ca parintele Arsenie Boca a slujit continuu 41 de ani la Manastirea Prislop. Din pacate vremurile au fost vitrege iar parintele Arsenie Boca a avut mult de suferit. Avea sa se intoarca la Manastirea Prislop dupa 30 de ani de la indepartarea sa din manastire, dar dupa ce trecuse la cele vesnice... A fost un monah deosebit, a atras in jurul sau o impresionanta multime de credinciosi. Un amanunt interesant ni-l dezvaluie parintele Arhimandrit Teofil Paraian da la Manastirea Sambata de Sus: parintele Arsenie Boca si-a prezis cu exactitate ziua in care va trece la cele vesnice cu mult timp inainte. Si aceasta poate vorbeste ceva despre acest monah deosebit. Multumesc Felicia pentru PPS-urile tale minunate. Iti doresc succes in continuare si inspiratie in alegerea tematicii !
Continuare: 1989 – In 28 noiembrie se muta la Domnul. Adus de la Sinaia, prohodit de o multime impresionanta de credinciosi, Parintele Arsenie este inmormantat in cimitirul Manastirii Prislop, in ziua de 4 decembrie 1989.
Pentru o buna informare a celor ce vizioneaza pps-ul, in rest minunat realizat, precizez: 1948 – In 25 noiembrie Mitropolitul Nicolae Balan il aduce personal la Prislop pe Ieromonahul Arsenie Boca. 1949 – In 8 mai, de pomenirea Sfantului Ioan Evanghelistul, este primul hram la Prislop. 1949 – In 14 septembrie, ziua Inaltarii Sfintei Cruci, Vladica Andrei savarseste, in curtea manastirii, prima liturghie arhiereasca ortodoxa. Cu acest prilej, Parintele staret Arsenie este hirotesit protosinghel. 1950 – Activitatea Parintelui Arsenie ca staret se incheie in 1950. Prislopul devine manastire de maici. Parintele ramane in continuare la Prislop ca duhovnic, ajutat pentru o vreme si de Ieromonahul Dometie Manolache. 1951 – In noaptea de 15 spre 16 ianuarie oamenii autoritatii de stat il „ridica” pe Parintele Arsenie pentru ancheta. Nu se prezinta nici un ordin. Procedeul e brutal. Parintele este dus la Canal. 1952 – In 17 martie este eliberat. Se intoarce la Prislop in aprilie. Participa la slujbe, picteaza si lucreaza in gradina manastirii. Evita contactul cu pelerinii. 1955 – Este anchetat la Timisoara. Urmeaza 6 luni de detentie. 1959 – Prin actul Episcopiei Aradului nr. 2407/1959 semnat si parafat de Episcopul Andrei Mageru, este indepartat din manastire. 1959 – Parintele Arsenie isi incepe pribegia in Bucuresti. Este angajat la Biserica Sfantul Elefterie ca pictor secund pe langa pictorul Vasile Rudeanu. 1961 – Este angajat la Atelierul de pictura al Patriarhiei de la Schitul Maicilor. 1968 – Iese la pensie. Incepe pictura bisericii parohiale din Draganescu, de langa Bucuresti. 1969-1989 – Dupa izgonirea fortata din Manastirea Prislop, obstea de maici se reorganizeaza intr-un asezamant manastiresc in orasul Sinaia (acum Metocul Manastirii Prislop). In acest asezamant Parintele Arsenie si-a avut chilia si atelierul de pictura din anul 1969 pana in anul 1989. Aici lasa intr-o randuiala desavarsita predici, meditatii si desene. 1989 – In 28 noiembrie se mu