Botoşaniul începutului de secol XX
Spre sfârşitului secolului XIX Botoşaniul era un adevărat hub economic al Moldovei. Plin cu târgoveţi, bancheri, negustori şi meştesugari, armeni, evrei şi români târgul ajunsese la o dezvoltare economică care îl plasa în primele patru urbe ale ţării. Negustorii armeni, evrei sau români, alături de familiile boiereşti de viţă veche care trăiau aici, au ridicat un oraş situat la standardele europene ale începutului de secol XX.
Comentarii (5)
atics
Imagini frumoase cu parfum retro !
Mereu scoti din "albumul" tau imagini de altadata,asa cum scoate magicianul din palaria lui,flori,iepuri...
Angelica1
O DUMINICA A RUSALIILOR BINECUVANTATA !
SANATATE MULTA , ANGELICA .
Cipri
Iti multumesc atics pentru aprecieri. Imaginle de altadata sunt din locurile care mi-au marcat intr-un anumit fel existenta, asezari care la un anumit moment rivalizau cu orasele europene, acum, din pacate, si-au pierdut stralucirea de pe vremuri la fel cum si tara noastra nu mai este ce era odata, mai ales in vremurile in care leul romanesc era liber convertibil pe piata externa, consider ca trebuie sa ne amintim mereu de acele vremuri si sa-i comparam pe cei care conduceau atunci tara cu guvernantii de astazi. Iti multumesc Angelica 1 pentru urari, te consider o persoana deosebita pentru bunatatea si intelegerea de care dai dovada de fiecare data.
Teodora Buiţă
Aţi copilărit în locuri încărcate de istorie şi frumuseţe, care sigur v-au marcat existenţa, lăsându-vă amintiri minunate, pe care, cu amabilitatea şi bunăvoinţa care vă caracterizează, le împărtăşiţi cu noi, realizând pps-uri pline de parfumul, culoarea şi nostalgia vremurilor trecute... pentru care, eu vin să vă aduc calde mulţumiri şi să vă felicit!
Desigur, ca întotdeauna, de la mine aveţi 10 steluţe, fiindcă, aşa cum am mai scris, apreciez oamenii cu suflet frumos, care se străduiesc să-l îmbrace şi pe al altora la fel!
Cu stimă,
Teodora Buiţă
Cipri
Mi-aţi adresat nişte cuvinte foarte măgulitoare doamnă Teodora Buiţă, pe care probabil că nu le merit pe deplin. Mă străduiesc ca în fiecare pps să pun câte ceva din sufletul meu, dacă reuşesc sau nu depinde în mare măsură şi de cel care priveşte.