DUST IN THE WIND (Praf în vânt)
Rar îţi este dat să asculţi asemenea acorduri. Linia gravă ce o regăsim pe tot parcursul acestei melodii este dată de reuniunea dintre vioară şi chitară. Iar versurile spun atâtea şi atâtea adevăruri. Căci ce suntem, în afară de praf în vânt, o pulbere? Particole infime într-un ocean infinit? Nimic nu durează o veşnicie, decât Pământul şi Cerul. Tema lirică seamănă izbitor cu pasajul biblic binecunoscut din Geneza 3:19. “În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti, şi în ţărână te vei întoarce”… Kansas - ”Dust in the wind “.
Comentarii (5)
Licorna
Foarte bună ideea cu stâncile care rămân şi cu imaginile care se schimbă mereu.
Mi-au plăcut îndeosebi imaginile cu caii.
O prezentare foarte frumoasă şi foarte tristă, dar trebuie până la urmă să acceptăm adevărul, că nimic nu e veşnic şi să trăim cu speranţa şi cu credinţa că orice sfârşit e un început. "Sfârşitul nu-i aici", cum spune un alt cântec celebru cu aceeaşi temă.
Mulţumesc, Cristina, pentru această prezentare!
Cristina G
Licorna, şi eu îţi mulţumesc pentru contribuţia adusă la realizarea acestei lucrări. Mă bucur mult că ţi-a plăcut.
Stâncile de care vorbeşti, special le-am folosit.
Este Fereastra Zmeilor (nume predestinat...) din munţii Făgăraş. Aceasta este o formaţiune geologică unică în Munţii Făgăraş, în apropierea Vârfului Arpasul Mare, cam la două ore de Lacul Bâlea.
Arată aşa, datorită acţiunii curenţilor şi fenomenului îngheţ-dezgheţ.
Asta ne arată că munţii rămân, indiferent de ce-i străbate. Iar noi suntem vremelnici într-o lume destul de complicată...
Aşa cum vremelnic a fost şi Florian Pittiş, dar melodia lui va rămâne veşnic vie în inimile noastre.
Îţi mulţumesc mult pentru comentariu.
Cu multă prietenie,
Cristina
Radu Neacsu
Frumos ,bine gandit -arcada de piatra,ca o scena-si bine facut,cu imagini clare si atent inlantuite.Cred totusi ca tonul general,dat de versurile unei melodii destul de triste,este prea pesimist.E adevarat ca suntem trecatori pe acest pamant dar in urma nu lasam praf ci urme ,mai mult sau mai putin vizibile -copii,inventii,carti,opere de arta etc etc ,care duc societatea omeneasca mai departe.Ori cat de trist ar fi un subiect, e bine sa-i dam o nota de optimism,evident bine temperat. Felicitari !Aveti o nota de originalitate care mi-a placut.Pastrati-o !!
Cristina G
În primul rând, vă mulţumesc mult, domnule Neacşu, pentru notă şi comentariu.
Acest procedeu, la care nu voi renunţa niciodată, mă face, tocmai, să privesc dincolo de ferestre, dincolo de ziduri...Şi sper ca şi privitorii să aibă aceeaşi viziune asupra lucrurilor.
Aveţi dreptate, lăsăm, fiecare în felul nostru, câte ceva în urmă.
Această melodie, ca multe, multe altele, mi-a marcat tinereţea. Atunci nu dădeam prea mare importanţă mesajului transmis. Eram prea tânără. Acum, ascult mai cu maturitate această muzică, ce nu va avea moarte. Iar pentru mine, această melodie are o semnificaţie aparte.
Oricând veţi găsi în prezentările mele un zid, o stâncă, un munte, o arcadă...Pe care, credeţi-mă, nu este chiar foarte uşor să le decupezi. Dar ideea de a privi dincolo de ele, merită orice efort.
Îmi place să vorbesc despre munca mea, atât câtă este. Nu notele în sine mă fac fericită, ci astfel de comentarii. Acest site este parte din viaţa mea.
Cu mult respect,
Cristina
Radu Neacsu
Intr-o noapte intunecoasa am ascultat o emisiune in care un medic de prestigiu din provincie ne sfatuia cu intelepciune MERGETI LA DOCTORUL IN CARE AVETI INCREDERE !
Ce legatura are cu comentariile de mai sus ?Iata parerea mea -Ai mereu incredere in tine,in ceeace faci,in ceeace gandesti -tu iti esti cel mai bun si permanent prieten,doctor etc !