MON AMIE LA ROSE (Prietenul meu, trandafirul)
Ascultând acest cântec trist, ne dăm seama că, de fapt, viaţa trandafirului este însăşi viaţa noastră, a oamenilor. Suntem atât de mici! Ne naştem, trăim, avem nevoie de speranţă pentru asta, asemeni trandafirului. Altfel, nu suntem nimic. Apoi ne plecăm capul... pentru a pleca puţin dincolo de nori... Françoise Hardy, frumuseţea franţuzească a anilor ’70-80 (născută în 1949). “Mon amie la rose”
Comentarii (2)
Lyo-Angela
Cristina , trandafirul ca floare este superba si exista in fiecare an in orice gradina unde este plantat....asa ca si noi cand suntem bine primiti inflorim cu drag.Pe valurile vietii plutim sau inflorim atat cat este nevoie,cum a fost oranduit fiecaruia,nu-i asa ??...Frumos mi-a placut foarte mult. :) Cu tot respectul O.K.
Cristina G
Draga mea, OK. Fiecare fiinţă plăsmuită pe acest pământ vine cu un scop. Ca şi trandafirul, şi noi ne naştem, apoi ne săvârşim menirea pentru care am fost făuriţi. Şi orânduiţi, aşa cum spui. Un ciclu firesc fiecărei fiinţe. Iar noi, oamenii, avem nevoie, în acest ciclu, de speranţă, încredere şi credinţă.
Mulţumesc mult pentru tot.
Cu mare drag,
Cristina.