Înregistrările arheologice din istoria timpurie a umanității conturează modul de viață în grupurile umane din Paleoliticul superior (cca. 50.000 -12.000 ani în urmă).A fost o perioadă lungă de zeci de mii de ani, când nu se sărbătorea Ziua Femeii deși femeile din acea perioadă aveau un rol împortant în comunitățile de oameni primitivi care trăiau atunci.Bărbații se ocupau în principal de vânătoare, de confecționarea uneltelor și luptele cu alte cete, pentru teritorii și protecție. Pe lângă ajutoare și partenere în activități care nu necesitau forță brută, misiunea principală a femeilor era nașterea, alăptarea și creșterea copiilor, ceea ce asigura continuitatea existenței grupului/cetei din care făceau parte. Una dintre ipotezele și teoriile care încearcă să explice apariția limbajului articulat este cea care sugerează că limba a evoluat inițial cu sunete articulate apărute în comunicarea dintre mame și urmașii ei biologici, și apoi s-a extins la alte rude adulte... Începând cu cca.40.000 ani în urmă au apărut reprezentări (statuete) ale femeilor, considerate poate chiar ca zeițe, și probabil ca simboluri ale fertilitățiii și procreării, ilustrate de hipertrofierea formelor feminine caracteristice, atât de deosebite de modelele feminine din zilele noastre...Ele sunt considerate de unii arheologi și istorici ca reprezentând ideea preistorică a frumuseții feminine, și de aceea au fost denumite „Venusuri” cu referire la zeița romană a frumuseții. Figurinele Venus au fost descoperite pe o arie geografică întinsă și distanțate în timp cu zeci de mii de ani, ceea ce poate spune că erau modelele feminine preferate în Paleolitic (durate de timp greu de reprezentat de noi, care numărăm doar ani și secole…). Aceste statuete sunt cunoscute ca fiind unele dintre primele opere de artă preistorică.