bună ziua- bine ai venit de pe tărâmurile încarcate de istorie, mituri și legende ale grecilor, unele dintre cel mai frumoase din lume. Am revăzut cu deosebită bucurie locuri pe care am pășit și eu încântată și bucuroasă în același timp, că sunt acolo, pe tărâmurile ce privesc de la facerea lumii, în zarea infinită, marea.
Am citit și comentariile anterioare și desigur confirm abundența informațiilor și mai ales a fotografiilor,uimită și de marele lor număr, într-o lucrare de doar 22,7 MB.
Felicitări binemeritate pentru excursie, pentru impresiile și amintirile care te-au pus serios la muncă, semn ca încântarea a fost pe masură, precum ultima fotografie pe care ne-ai lasat-o drept confirmare de a fi fost acolo.
Vă mulțumesc mult pentru onorantele elogii aduse lucrărilor mele publicate aici. Sincer mă simt flatată și deosebit de bucuroasă pentru faptul ca vin din partea unui creator ale cărui lucrări sunt absolut minunate.
Dar, revin la mesajul anterior, cu aceleasi precizări facute și pe pagina Teodorei, cu rugămintea de a comunica - dacă vă este comod- și prin e-mail, acesta fiind adresa mea: averio2024@yahoo.com.
Sincer nu știu de ce nu am făcut acest lucru cu ani în urmă...?
Deoarece nu cunosc adresa dvs de e-mail, aștept eu un mesaj din partea dvs.
Imi permit să vă multumesc domnule Helmut că ne apreciați grupul și întâlnirile pe care de 12 ani le organizăm anual.
Teodora, foarte delicată din fire v-a dat răspunsul de mai sus. Dar o parte dintre noi avem profile publice și pe paginile de socializate, pe facebook. Chiar dacă aniii au trecut și odată cu ei și tinerețile noastre, ceva ceva tot a rămas. Dar focul acela ce arde in sufletului fiecăruia pentru pasiunile de o viață nicidecum. Ori printre pasiuni, de vreo două decenii, se numără și arta pps-ul în care fiecare am progresat în pas cu tehnica.
Nu vreau să supăr pe nimeni că nu mai public pe acest site, cu toate că a fost „prima mea iubire”,prima ușă deschisă spre lumea care mi-a apreciat lucrărie în număr foarte mare, pentru care le doresc tot binele din lume și nimic să nu conducă la închiderea lui, căci conține istoria pps-ul românesc.
Mă bucur că doriti să ne cunoaștem și personal, motiv pentru care vă las aici adresa mea de e-mail: averio2024@yahoo.com.
Pentru domnul Helmut Guertler, muntele face parte din existența domniei sale, fiind profund fixat in sufletul său, fără de care viața nu ar mai fi la fel. Ca sunt Alpi, Dolomiți sau orice alt nume ar avea, in fiecare găsește frumusețea și măreția Creatorului și puterea Naturii de a se regenera an de an.
Si acest nou pps este o nouă bucurie a privirii, a dorinței de a pleca la drum cu rusacul în spate, căci cunosc foarte bine acest minunat sentiment al călătoriei, în vacanțele cu prietenii. Dar timpurile au cam trecut,iar acum privim înălțimile munților mai mult în fotografii decât la pas ca altă dată.
Vă felicit pentru frumusețea lucrării și mai ales pentru infinitele sentimente ce va leagă de maiestoasele creste.
pentru că fac parte din amintirile tale legate de Craiova 2024, pentru că am vizitat multe obiective, ne-am plimbat împreună în parcul Romanescu sau Gradina Botanică, prin orașul vechi sau oriunde ghida noastră, dr Dana Alexandra Ilie, ne-a condus, îți mulțumesc.
Te felicit pentru versurile cu care poeta din tine a înnobilat fotografiile, martore ale acestui frumos sejur petrecut in Bănia oltenească a Craiovei, împreună cu prietenii din Club PPS.Ro.
Azi am fost rasfățată de imagini, care parcă se luptă cu căldura ce îmi inundă camera.
Excursiile, în orice loc ar fi făcute și în orice anotimp, sunt la buna noastră plăcere, ne scot din confortul prăfuit al locuinței pentru a ne umple de o energie aparte, strălucitoare, încărcată de o stare de bine, în contratimp cu efortul fizic depus. Si nu in ultimul rând cu amintiri, care mai de care mai frumoase, din ale căror tolbe și tu ai scos frumusețea asta de diaporamă, la care se vede că ai lucrat cu multă bucurie și plăcere.
Felicitări, pentru toate și mai ales mulțumiri pentru că readuci lumea fantastică a sărbătorilor de iarnă ce sper să nu-și piardă niciodată strălucirea, fie măcar de dragul copilăriei.
Bună seara dragii mei: Teodora, dl. Helmut Gurtler, dl.Teodor Gorunescu,
Am primit un emoționant e-mail din partea Teodorei pentru sustinerea activității site-ului care ne-a crescut pe fiecare, ca la grădiniță. Au fost multi ani când parca nu mai vedeam si nu mai auzeam nimic altceva decât pps-uri. Am avut si experiente neplăcute, asupra cărora nu mai revin, Chiar dacă nu mai public aici, ceea ce lucrez se bazează tot pe arta powerpoint, care a fost denumită de unul dintre profesorii mei- Filozoful Apetrei: „arta fără de arginti”, căci aici este vorba numai de talent și pasiune.
Ori aceste două atribute nu lipseste niciunuia dintre voi.
Am fost inspirată să las pentru dimineață la cafea, vizionarea noii tale realizari.
Esti un foarte bun corespondent de impresii & trăiri și sunt foarte de acord cu tine cand spui:„Lumea în care trăim este minunată, iar cel mai frumos și interesant mod de a o cunoaște, este doar călătorind.”
Dacă atunci când eram mai tineri, cu mai multe responsabilități- copii, familei, servici și alte timpuri, acum cred că merităm fiecare dintre noi bucuria unei excursii.
Te felicit și pentru excursie, și pentru fotografiile foarte frumoase dar și pentru impresiile pe care ni le-ai dăruit prin diaporama muncită cu foarte multă plăcere.
Una dintre cele mai bune si frumoase prezentări, dedicate uimitoarei opere de arta medievală, care este Biserica Mînăstirii Curtea de Argeș.
Biserica am văzut-o anul trecut și am revăzut-o și anul acesta, împreună cu grupul prietenilor adunati sub sigla „Club PPS.RO”, din care face parte si autorul.
Nu cred că ar putea fi alta mai frumoasă, căci diaporama este lucrată cu sufetul de un argeșean împătimit de istorie, măreție si de tot ce este frumos.
Nici nu știti cu câtă plăcere am urmărit apusurile din prezentarea dv. gândindu-mă la fiecare moment surprinzător al zilei, dar cel mai admirat rămâne apusul. Când omul, în general, se opreste din zbuciumul cotidian și se odihneste, ca si Natura in sine.
Felicitări și pentru calmitatea acordurilor alese, care accesorizează admirabil minunatele imagini.
Dragă Ioji Avni Mă bucur că ai abordat acest subiect f interesant, indus de una dintre amintirile mele din Toledo- Sinagoga del Transito- singurul edificu de aces gen, care a răzbit scurgerii veacurilor de când evreii au fost izgoniți din Spania și Portugalia. Mi-a facut plăcere urmărirea acestei povesti despre femeiea frumoasă, educata, destoinică și puternică a acelor ani, ea fiind prezentă și ca personaj intr-unul dintre cele 180 de episoade ale serialul turcesc „Suleyman Magnificul”, cel in care a cerut pentru sine si companionii săi, ajutor și adăpost, pe care de altfel l-a și primit. Felicitări pentru prodigioasa dv activitate.
Sfinții părinți spun că de la botez purtăm pe umărul stâng, pe partea inimii, îngerul nostru păzitor. Fiecare isi are ingerul sau pazitor, Citeodata mai pleca sa se odihnească pe cite un nor... ... Un inger care imbratiseaza o casă luminată de o fereastra. Dar daca usa este prea mica pentru inger?Atunci el isi poate modifica dimensiunea functie de cele ale problemei celui pe care il protejează. Spiritul protector! Imi face placere sa cred ca există, exact asa cum cred in lupta contrariilor, a binelui impotrivva raului, a luminii impotriva intunericului... Și sper in partea pozitivă! Lumină în Noaptea de Crăciun! La mulți ani! Felicitări! Cu prețuire
Comentariu la Gardian Angel, data: 26.12.2018, 23:13
M-ai tinut cu sufletul la gură! Ce poveste. Am intrat in jocul tău imediat, in miezul emoțiilor. Intrebări? Eu ce aș face în locul ei? Logic știam ca este imposibil dar finalul este dincolo de imaginatia, pe care tu o ai cu prisosință. Imbrațisări pentru tine, care ți-ai imaginat povestea cu cel puțin atâta drag precum al scriitoarei cufundată in fotoliu indragit. Felicitari!
Excepțional! Pps-ul este prin excelență o forma de manifestare a artei, culturii, poveștii din interior ce răzbate pe acordurille alese catre inima privitorului. Fii fericită tu, cea care gasești mereu drum spre inima noastră. Aprecieri, cu drag Averio
Dacă am reușit să transmit putină emoție, motivată de povești de dragoste, sunt fericită. Inseamna că am atins o coarda sensibila a celui ce ne urmarește. Multumesc mult pentru amabillitatea comentariului care este cu atît mai pretios cu cât vine din parea unei adevarate profesoare in materie. Cu drag, Averio
O adevarată minienciclopedie a personalităților care au marcat istoria frumosului oraș de la poalele Tâmpei, Brasov. O temă grea, dificilă, peste care din ce în ce mai puțini se apleacă. Felicitări pentru munca de documentare si selecție a personalităților, pentru realizare.
1o stelute binemeritate pentru pasiune, pentru tema, pentru Bran, pentru amintirea Reginei Maria, fara de care acest castel nu ar fi atit de indragit si de vizitat. Multumiri si felicitari Diegis!
Mulțumiri pentru plusul din comentarii. Esența vieții este bunătatea sufletului ori eu am vrut să las ușa deschisă gindurilor care pot însoți prezentarea după ce și ultimul slid va fi vazut. Nu pot crede ca este cineva care sa nu aibe o minima emoție, cea pe are o dă insesizabila linie care marcheaza trecerea intre viața și moarte. Unii ar spune asa e viața, dar eu nu o pot vedea decît prin prisma iubirii. E așa cuum ai scris: „Bunătatea dă naştere la bunătate”. Mulțumesc incă o data Teodora, Cu mult drag, Averio
Sunteți deosebit de amabil cu aprecierile și vă multumesc mult. Adevărul este ca subiectul este extrem de ofertant, mi-am dorit foarte mult sa vad Wawel- mai ales după tragedia aviatica de la Smolensc si atunci cind am ajuns acolo mi-am dedicat tot timpul disponibil doar lui. Pentru Cracovia... alta data. Inca odata multumiri, cu deosebbită consideratie, Averio.
Vazusem si revazusem mai de mult „DREZDA” dvs, care m-a infricosat, dar in egala mi-a stirnit dorinta de a o vedea cu ochii mei. Si am ajuns, ca sa ma conving de toate cele prezentate, pastrind amintiri care, fara sa vreau, se leaga si de dvs, caci pastrez diaporama. Si tot ca dvs, nici eu nu am vazut Frauenkirche, cu toate ca am așteptat 2 ore sa se termine slujba. Dar nu ni s-a spus si faptul ca era programata o cununie, la care mirii a a pus conditii de neacceptare a vizitatorilor in biserica. Ramin una dintre admiratoarele Nikon-ului, care va pune pe drumuri si la treaba, ca sa incintati pe acei ce vor sa va vada lucrarile. Felicitari bine meritate!
Traind in Natura, iubind-o si respectind-o, ne oferim darurile cele mai de pret pentru noi insine, pentru sufletul nostru. Ce poate fi mai frumos acum la mijloc de noiembrie? Felicitari pentru incintare! Cu stima
La ceas de toamna pe-n serat as scrie, parafrazind-o pe Loredana : „Buna seara ...!” Va multumesc pentru comentariul care ma obliga la un scurt raspuns insotit si de o rugaminte. Din periplul elvetian din septembrie anul trecut, am pus in slid-uri povestile care m-au impresionat cel mai mult. Eu sunt omul povestilor si intotdeauna in in lucrarire mele se va regasi o poveste ce merita sa i se acorde atentie. Am facut 4 lucrari dedicate Elvetiei, toate publicate si aici pe site. Alte lucrari cu impresii de calatorie din zonele vizitate nu le-am considerat necesare, atit timp cit nu am noutati fata de alt prezentari. Dar pentru alte comentarii, m-as bucura tare mult daca, as gasi in cutia mea de e-mail, la adresa „averio13@yahoo.ro”, o comunicare cu adresa dvs. Va multumesc mult, Cu toata consideratia
Am vizzionat prezentarea, am descarcat-o si ... nu-mi gasesc cuvintele. Nu despre subiect, caci nu-mi este strain ci despre cum sa „imbrac” felicitarile pe care doresc sa ti le transmsit... Din lucrarea se vede perfectiunea tuturor: pictor, muzician si a ta. „Uneori cuvintele nu ne mai ajung, și atunci avem nevoie de ...culori, de muzică...” ( Nicu Alifantis).
Ce mica a devenit LUMEA! Am primit pe e-mail toamna dvs de Noiembrie 2014... astazi. Desi nu-mi place, ma confund cu ea, luna tristetilor atit de necesare Măriei sale- Natura. Atit preambulul cit si prezentarea in sine m-a facut sa rascolesc arhiva, ca sa va pot transmite felicitarile mele, cu atit mai mult cu cit nu ma asteptam sa vad atita sensibilitate de la un barbat plecat cu „Nikonul la drum”, pe drum de strajă sau pe coclauri pe unde nu orice se incumeta. M-a bucurat prezentarea dv, perfecta in imagini&muzica, asa cum ne-ati obisnuit. Cu incintare
Multumesc frumos draga Teodora pentru generozitatea detaliilor si aprecierilor prezentarii. De asta data eu am cel mai mic aport, doar inspiratia de moment, de a aduce impreuna imagini si muzica. Iar cind acestea isi gasesc drum spre cei ce doresc sa o vizioneze, multumirea este inzecita. Iar tu imi confirmi din nou acest lucru. Cu aceeasi apreciere
Sa vezi si sa nu crezi! Ma numar printre cei care- si nu putini- au citit romanele lui Hugo, mare parte ecranizate, ale caror personaje au fost interpretate de mari actori, deveniti idoli ai publicului larg. Acelasi public ce calca, incă zi de zi, lespezile celebrei Catedralei Notre Dame, aflate pe Île de la Cité, în centrul Parisului. Dar cind ajungi acolo nu stii catre ce sa-ti indrepti privirea mai repede, cum sa cuprinzi si sa pastrezi mai mult in sipetul amintirilor: Semetele arcade printre care parca il vezi catarat pe nefericitul Quasimodo, imensele vitralii, sculpturile, florile crinului regal ce-i parfumeaza incinta??? Dar dintre toate doar povestea este cea care nu se uita, caci emotia ei transcede timpul si memoria. Detaliile expuse de tine nu fac decit sa innobileze povestea, pentru care iti multumesc „maia / angi” Felicitari pentru frumoasa ta lucrare, pentru care ai ales un motto cum nu se putea mai bun: „Cand nu crezi in nimic, esti capabil de orice” - Victor Hugo. Cu admiratie Averio
Cind imaginea si muzica se impletesc fara cuvinte, valsind in toate limbile pamintului amintiri din vremuri care au existat aevea, in inimi, in suflete, in iubiri... Căci sub finetea unei dantele, se ascunde incintarea unei indeletniciri, pasiuni, arta lucrului de mina, care a avut si va avea menirea de a infrumuseta fiinta, casa, ambientul cel mai familial si mai elevat. Cu admiratie
Comentariu la Odata, demult, data: 30.09.2017, 15:53
„Căci moarte nu există, și ce numești tu moarte, E-o viață altfel scrisă în sfânta firii carte.” — Mihai Eminescu.
Iată cum în gândul meu, poeții se întâlnesc pe drumul nemurii, vorbind același grai, al fostei vieți, a firii. Dincolo de nota pesimista pe care o percepem mai mult sau mai putin (căci nu degeaba se spune: „viața fiecaruia e un roman”), nu pot trece fără a aprecia povestea ta plină de sensibilitate, atît de plăcut armonizată în imagini si acorduri. Admirabilă prezentare. Felicitări!
Imi place si cred ca exista ingeri pazitori si deci, am si eu unul. Si chiar daca am citit despre elemente din subiectul ales astazi, nici nu am auzit, nici nu am gasit niciodata descrisa „linia ingerului pazitor”. Ei bine a fost o mare surpriza pentru mine caci, am aceasta linie in palma dreapta! Doamne, oricite invatam in viata, catre tine venim tot invatacei! Draga maia / angi, ca de fiecare data iti trimit felicitari pentru temele alese, pentru modul in care le prezinti, spre a oferi placere si bucurie privitorului. Cu aceeasi admiratie
Este doar o intimplare ca astazi 12 august 2017, revad cu acelasi interes subiectul Adamclisi. Am vazut monumentul, dar una este sa-l vezi si alta sa-i afli povestea pietrelor tacute, inca nedeslusita corect- voit sau nu- de atitia ani. Explicatiile din comentarii date de Diegis maresc valoarea prezentarii in fata iubitorilor de istorie in general si a celei dacice/românesti, in special. Istoria ramine si pentru mine „cea mai frumoasa poveste”, asa cum ii place sa spuna dl.prof, istoricului, Adrian Cioroianu. Cu respect si admiratie
Superba prezentare, fotografii de exceptie, f bine dozate astfel incit ai putut oferi multe, spre incintarea privitorilor. Pentru cei care cunosc, dar si mai mult pentru cei care vor sa stie, creatia ta este un izvor de noutati pe care le ai la indemina, exotism si frumusete. Felicitari, cu admiratie
„Istoria este cea mai frumoasa poveste” spune prof.Adrian Cioroianu. Si pentru astazi ai ales un „minut din timpul” Frantei, tara „regilor” blestemati”, descrisa in nu mai putin de sapte volume de Maurice Druon. Mi-am dorit sa vad Varea Loirei cu impresionantele sale castele dar... nu a fost sa fie. Insa prin internediul frumoasei prezentari pot spune ca am atins unul dintre obiective. Bogata in informatii bine puse in scena slid-urilor ATIT CIT SUNT NECESARE pentru a stirni interesul privitorului, insotite de un fond muzical bine ales, este o incintare sa o urmaresti. Felicitari! Cu admiratie
Multumiri d-lui Helmut Gürtler si d-nei „maia / angi” pentru amabilitatea comentariilor dvs. care ma bucura sincer. Acestea sunt clipelemele de bucurie, cind am confirmarea ca privitorul mi-a inteles munca, emotiile, trairile. Sunt onorata si va multumesc inca odata, cu respect
Nu am inteles ce s-a intimplat (poate chiar eu am selectat gresit optiunea la momentul incarcarii) de a aparut ca nu sunt eu autorul acestui pps. Am solicitat admini-lor corectarea, dar pina acum nu s-a intimplat. Chiar daca nu este o problema importanta pentru unii, pentru mine este, caci in afara de faptul ca sunt cu adevarat autorul pps-ului, aceasta rugaciune este un dar de suflet, oferit mamei mele la aniversarea a 90 de ani. Tuturor celor ce vizionati pps-ul si cititi aceste rinduri, va doresc sanatate maxima, liniste si pace!
Am primit diaporama comentata simplu „Adagio. Suuuperb”. De la primele slid-uri am fost sigura ca este creatia ta si nu puteam sa trec peste acest moment emotionant, la maxim. Incet, incet incepem sa ne recunoastem si fara semnaturi, ceea ce inseamna ca micile noastre creatii transmit si ajung acolo unde speram fiecare dintre noi. la inima celui ce le urmareste. Eu nu pot decit sa ma alatur celor care urmaresc in eter, iar si iar cu un simplu „Suuupreb”. Felicitari, cu admiratie.
Desi cu intirziere, vreau sa va multumesc tuturor pentru vizite si comentarii: Teodorei Buita si lui Helmut Gürtler si sa va doresc un an plin de bucurii si creatii minunate pe care sa le vedem si aici pe tarimul celor mai frumoase pps-uri. La multi ani! Cu pretuire, Averio
Ce mica este lumea si se invirte dupa soare, tot asa cum am vazut si eu prezentarea extrem de interesanta, abia acum. Dincolo de ciudatenia situatiei, ma gindesc la femeia care munceste atit de mult pentru creatiile-i care ii alunga singuratatea și ii dau un motiv de a se trezi a doua zi in zori. Deosebit! greu de comentat o asa stare. Multumesc pentru incintare Maia/angi. Felicitari !
Exista o relatie personala de la suflet la divinitate, simtita, vazuta, exprimata in cite miliarde de sufelete exista. Caci fiecare suflet este unic! Frumos, plin de sensibilitate. Felicitari!
In orice anotimp gaseti frumuseti nebanuite, trebuie doar ca sufletul tau sa le vada, pare sa spuna noua dv prezentare, pentru care Nikonul si-a facut datoria pe deplin, incintind privirea celui ce priveste. Felicitari ca o adiere inarcata de candoarea lui noiembrie. Averio