Iniţial comunismul şi, mai ales, internaţionalismul, părea să ofere soluţii pentru remedierea inegalităţilor sociale şi naţionale, unii evrei (mulţi sau puţini e relativ) au aderat la el. Nu ştiu în ce măsură “l-au adus în ţară” cred că aceste idei s-ar fi răspândit oricum şi ar fi creat adepţi. După război, evreii care fuseseră persecutaţi, deportaţi şi omorâţi, erau singurii credibili antifascişti, deci se poate să fi ocupat mai multe funcţii în diverse structuri, dar mai târziu au fost daţi afară. Cazurile individuale aduse mereu în discuţie nu reprezintă întreaga populaţie evreiască, decât în ochii naţionaliştilor. Pot fi aduse şi mai multe exemple de activişti sau securişti români, dar asta nu înseamnă, nu-i aşa, că toţi românii erau activişti sau securişti. Andrea Ghiță