Mulțumesc pentru această emoție! Dați-mi voie să vă contrazic Domnule Adrian Toia: pentru maniera (stilul) realizării diaporamelor acestei autoare nota 10 este foarte palidă
Comentariu la Ultimul dans, data: 21.03.2016, 08:01
Frumoase imagini din bătrâna noastră Europă.... și chiar dacă unii cititori consideră că „acest site nu este de informații″ cred că nu strică unele precizări:
Asa cum bine a sesizat Maia/Angi, în acest montaj apar cele trei capitale regionale din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (Édimbourg, Cardiff, Belfast) deci Marea Britanie apare cu 4 capitale (inclusiv Londra).
De asemenea: Kosovo (oficial Republica Kosovo) este un stat parțial recunoscut și teritoriu disputat și în momentul de față nu apare în lista statelor suverane care fac parte din Europa
In schimb țările transcaucaziene Armenia, Azerbaijan și Georgia sunt considerate ca facând parte din Europa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_%C8%9B%C4%83rilor_%C8%99i_teritoriilor_nesuverane_europene
Mulțumesc Angelica1. Am primit azi această prezentare. Foarte frumoasă idee pentru un parc de distracții unde copiii vor putea admira toate personajele din poveștile copilăriei. Mulțumesc. De precizat că nu are nici o legătură cu ONU. (Nu știu de ce a trebuit autorul să inventeze această afirmație) Este vorba de o investiție privată pentru un parc de distracții foarte amuzant:
Mulțumesc Angelica1, ție, sufletului tău de zână bună care are întotdeauna pentru orice o vorbă caldă, o încurajare pentru fiecare, spuse cu blândețea ta deja proverbială și cu tactica unui bun psiholog. Mulțumesc. Pe mine m-a impresionat acest meșter popular (și asta e puțin spus) și mă durea să văd nota aceea pentru una dintre mândriile României (notă care mi se datora mie și nu operei sau talentului său). Nu e puțin lucru să fii declarat TEZAUR VIU…. Îți mulțumesc și îți doresc să rămâi zâna bună a acestui tărâm virtual
România, ca stat membru al Convenției UNESCO a elaborat și pus în aplicare începând cu anul 2009 Programul „Tezaure Umane Vii-UNESCO”, prin care anual sunt acordate cinci astfel de titluri pentru persoane care devin parte a patrimoniului cultural imaterial. Ministerului Culturii şi Comisia de salvgardare a patrimoniului cultural imaterial din România a decis în unanimitate acordarea acestui titlu și iconarului Nicolae Muntean din Vinerea. Acest lucru înseamnă că este recunoscut de UNESCO ca fiind parte a patrimoniului cultural imaterial.
Nicolae Muntean pare că a reușit să urce cam toate treptele recunoașterii din partea semenilor săi, dar rămâne modest. „Calea este sufletul și unde ai sufletul acolo e calea dreaptă”spune el.
Vă mulțumesc tuturor celor care și-au făcut timp să vadă acest montaj pe care din păcate domnul Helmut îl consideră submediocru (conform notei acordate) și îmi pare sincer rău dacă nu am reușit să prezint opera acestui mare artist popular la nivelul pe care o merită arta lui, recunoscută însă pe plan mondial
Vă mulțumesc domnule Adrian Toia pentru timpul, steluțele acordate, amabilitate și apreciere. În privința notelor nu îmi MAI fac nici un fel de griji: am înțeles cum se acordă și de către cine. În afară de aceasta mi s-a spus de câteva ori că nu ne plac tuturor aceleași lucruri, că seriozitatea și veridicitatea informațiilor publicate nu contează pentru că acest site „este de divertismen și nu de informati‟. Eu continui să cred că o informație nu poate fi priponită în această pagină și ea va pleca mai departe în lume ajungând la oameni care nu știu că era vorba doar de „divertismen‟ și voi continua să cred că răspândirea de informații false (cu sau fără intenție) reprezintă o formă de terorism intelectual. Știu bine că montajele mele nu sunt destul de distractive, fiind doar simple reportaje de călătorie și pot interesa mai puțină lume. De aceea am și încetat să le trimit spre publicare. Vă mulțumesc însă și Dumneavoastră și le sunt recunoscătoare tuturor celor care și-au făcut timp să le vadă pe cele publicate. Să auzim numai de bine
...și încă mai sunt mulți care susțin că fructul ispită pentru Eva a fost rodia și nu mărul... Vă mai aduceți aminte de Botticelli și Madona cu Rodie (Madonna della Melagrana)? Ultima imagine din montaj e atât de frumoasă că nici nu-ți vine să crezi că este adevărată
Buna seara domnule Helmut Gürtler, Daca cineva cunoaște măcar o parte din viața lui Vivaldi poreclit “preotul roșu” (să zicem despre marea nenorocire care i-a marcat opera și viata, moartea femeii pe care o iubea și a copilului lor atunci când nava pe care el a așteptat-o o zi întreaga pe chei s-a scufundat], nu trebuie să fie mare detectiv când citește că acest preot, cel mai de seamă reprezentant al barocului muzical venețian, a fost bărbier. Chiar și colecția de CD se numește “Il prete rosso”
De asemenea, dacă a auzit povestea despre producătorul CD urilor, care a reușit să inventeze un dirijor – pe care însă nimeni nu l-a cunoscut – inclusiv o biografie fictivă pentru acesta, cu lux de amănunte, până în ziua când l-a îngropat în 1999, la Dresda, de asemenea nu trebuie să fie detectiv când citește că acesta mai cântă și la vioară!
Ceea ce nu inteleg este de ce luați în nume personal corecturile. Eu cu informația am treaba nu cu Domnul Helmut Gürtler. Dacă o informație pleacă în lume atașată la o lucrare frumoasă ca aceasta ea va ajunge la câteva zeci de mii de cititori din care desigur câțiva vor reține că Vivaldi a fost bărbier! Și o vor spune și altora! Istoria trebuie făcuta din adevăruri – măcar atât cât se poate. Mulțimea de informații neverificate care circulă pe net este deja un pericol. Iar in materie se ocupație acum, ca și dumneavoastră, sunt pensionar. Am avut slujbe diverse iar un timp am fost analist. Cred ca de aici mi se trage numerotarea….
Iar dacă sunteți convins că nu interesează pe nimeni care este artistul sau orchestra care interpretează de ce le treceți în lucrare? Credeți-mă, nu este plăcut să iei rolul de muma pădurii, dar cineva trebuie să-l ia și pe acesta. Toți greșim dar toți putem fi mai atenți când PUBLICĂM ceva. Iar lucrarea este întradevăr foarte frumoasă. Și fără text era perfectă!
Alegerea și succesiunea imaginilor este cu totul deosebită iar sunetul pe măsură. E o sărbătoare pentru suflet primăvara din lucrarea aceasta. Fără text ar fi fost perfectă!
1.Antonio Vivaldi nu a fost barbier ci preot catolic. Adolescentul Antonio a primit tonsura monahală la 15 ani şi a fost hirotonisit preot la 25 ani
2.Alberto Lizzio este un pseudonim inventat (împreuna cu o biografie fictivă de dirijorul și producătorul Alfred Scholz pentru a putea vinde ieftin (accesibil) discuri cu muzică de calitate dirijate de mari dirijori ai lumii (și uneori chiar de el însuși) https://en.wikipedia.org/wiki/Alberto_Lizzio
3.Dacă este Baroque Festival Orchestra Zagreb cred (dar nu sunt 100% sigură că interpret la vioară este Alexander Romansky
Stimate Domnule Maxim, vă rog din suflet modificați numele tabloului Dumneavoastră. Dacă nu vreți să scrieți Maramureș cel puțin ștergeți Bucovina pentru că aceia care cunosc România știu de unde este. Vorbim despre cele două zone ale țării noastre care au păstrat până acum respectul pentru costumul popular românesc. La costumul popular al femeilor din Maramureș principalele elemente de identificare au fost zadiile (catrințe), prin dispunerea și cromatica dungilor orizontale. În plus, culoarea dungilor (în alternanță cu dungi negre) avea rol decisiv în identificarea zonei de proveniență: galben deschis sau verde pentru Valea Marei, portocaliu pentru Valea Vișeului, roșu pentru Valea Izei. Am întâlnit în Japonia un om fenomenal: Kosei Miya - un fotograf, eseist si autor de lucrări documentare, japonez, care vizitează Maramureșul de 50 de ani încoace. A învățat să vorbească românește și spune că e îndrăgostit de aceste locuri. Mulțumită lui moroșencele harnice dar și peisajele unice pot fi admirate acum în marile galerii ale lumii. Datorită lui pe site-ul National Geographic, Maramureșul apare în topul celor mai bune destinații din 2015 și este descris ca un loc cu "dealuri vii și drumuri uitate demult oriunde în Europa, un loc în care totul e dictat de anotimp, vreme si tradiție". Fotografiile japonezului privind Maramureșul au fost apreciate în expoziții organizate la Paris, Viena, New York și chiar în Noua Zeelanda. http://stirileprotv.ro/stiri/travel/povestea-fotografului-japonez-indragostit-de-maramures-pozele-sale-au-aratat-lumii-ca-e-o-destinatie-de-top-in-2015.html Multe dintre cărțile sale și trei volume de fotografii – Rumanian Rhapsody (1986) Europa Orientalis (1991) – și Maramureșul meu (2015) sunt consacrate României. (http://www.slideshare.net/michaelasanda/japan31-tokyo3-56953797)
Stimată doamnă Dea nu vă critic (adică nici nu apreciez valoarea etică sau artistică a operei dumneavoastră, nici nu dezvălui defectele unei persoane, nici nu născocesc lipsuri sau greșeli). Nu am pus nici un fel de stelute sau epitete pentru a aprecia lucrarea dumneavoastra. V-am mai spus ce doresc să fac: corectez informațiile greșite pe care le publicați pe net, și vă rog să credeți că nu o fac pentru dumneavoastră ci pentru cei care doresc să știe ce văd (se spune că atât alcătuirea cât și vizionarea de montaje tip pps este un hobby cultural). Oricine poate greși dar a persista în greșeală este deja altceva. Alții se bucură când cineva le oferă posibilitatea îndreptării greșelilor. Sunt locuri frumoase și întâmplător le cunosc, în cele mai multe dintre ele am fost (și nu doar o singură dată. Cipri a reprodus odată un citat pe care nu-l pot uita: "Lumea nu se va sfârși (nu este în pericol) din cauza celor care fac rău, ci din cauza celor care îi văd și nu fac nimic în consecință." Vă doresc să alcătuiți cât mai multe lucrări care să nu aibă nevoie să fie corectate
Multumesc. Cunosc doi copaci lalea: unul galben, al tău, care se numește Arborele de lalea sau tulipanul (Liriodendron tulipifera) și încă unul, roșu, pe care l-am întâlnit de multe ori în Indochina si in Guatemala dar cel mai frumos a fost cel de la Santa Maria del Tule. Il poti vedea aici http://www.slideshare.net/michaelasanda/santa-maria-del-tule-mexico
Foarte interesant și foarte instructiv montajul. O singură observație: floarea prezentată la piper este de Vitex trifolia, un arbust ale cărui frunze sunt utilizate împotriva țânțarilor; fructele cărnoase sunt de aproximativ 6 mm în diametru și conțin 4 semințe mici, negre https://en.wikipedia.org/wiki/Vitex_trifolia
Prăjiturile acestea chiar nu m-au interesat niciodată dar montajul este atât de bine făcut și atât de frumos încât m-am uitat deja de două ori! Mulțumesc, a fost SAVUROS! Cred că voi reveni
Păi tocmai aici e necazul: cineva publică o explicație greșită, o mulțime de persoane o preiau și o răspândesc fără să verifice sursa și așa apar “zeci de imagini“ cu această explicație greșită. Noi am fost toți educați să credem că ceea ce este scris este adevărat. Acum trebuie să ținem seama și de CINE a scris.
Dacă ne uităm la operele create de Jean-Baptiste Tuby (https://commons.wikimedia.org/wiki/Category:Jean-Baptiste_Tuby) vom vedea că lucrarea se numește Le Rhone. (Cred că cel care a creat-o știe cel mai cum se numește). De asemenea: (https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Eug%C3%A8ne_Atget_-_Versailles,_Le_Rhone_par_Tuby_-_1963.931.jpg)
În general nu corectez decât dacă sunt sigură, și tot ca regulă indic și linkul care confirmă afirmația. Am făcut-o și la comentariul anterior unde am trimis la statuia aleasă de Le Notre: http://andrelenotre.com/2011/09/11/statue-du-rhone-miroir-deau-du-midi-jardins-de-versailles/
Partea estică a căpătat forma actuală undeva pe la 1685 şi se mândreşte cu numeroase bazine şi statui. Fiecare bazin din partea de est a fost înfrumuseţat cu câte patru statui, ce simbolizează fluviile şi râurile Franţei, dar şi cu patru nimfe. (Între râurile și fluviile Franței oricum nu avea loc Neptun și mai ales reprezentat ca un bătrân, fără trident, sprijinindu-se de o stâncă din care izvorește o apă curgătoare. Unde e marea sau oceanul?) Îmi cer iertare dar consider că nu doar nicepps trebuie să prezinte informații corecte ci mediul virtual în general. Dacă toți ne vom strădui să ajutăm la corectarea informațiilor preluate greșit vom putea considera internetul o sursă de informare sigură, altfel vai de cultura copiilor noștri care de aici se informează de regulă... Mulțumesc pentru atenție. Aș dori să rețineți că nu vă critic pe dumneavoastră, ci doresc doar ca aceia care descarcă lucrarea să afle (dacă-i interesează CE văd) ce reprezintă statuia, pentru că cei 250 care au descărcat-o deja vor putea crede că e vorba de Neptun... Mulțumesc
Mulțumesc mult Atics pentru atenție și interes. Dacă nu vă este prea greu încearcă să ajungi la Simeria în parcul dendrologic între 1 și 7 mai când este perioada de înflorire maximă a copacului tău favorit -15 specii - din care unul de 27m este locul I în Europa. Dai eventual un telefon să te informezi despre stadiul de înflorire și n-o să-ți pară rău:
"Simfonia magnoliilor" începe în a doua jumătate a lunii martie, cu Magnolia kobus D.C., Magnolia denudata Desr., Magnolia stellata (S&Z) Maxim., continuă în luna aprilie cu Magnolia x soulangiana Soulange-Bodin, Magnolia liliflora Desr, Magnolia tripetala L., Magnolia obovata Thund sfârșitul simfoniei fiind marcat în luna iulie de Magnolia macrophylla Michx și Magnolia virginiana L..
Și mai trebuie, dacă e copacul tău favorit, să te duci tot acolo toamna, când se dechid fructele. TREBUIE, altfel nu vei mai putea spune că e copacul tău
Turiști nu erau atunci foarte mulți dar locul a devenit mult mai „turistic‟ decât ultima oară când l-am văzut. Te sfătuiesc însă să mergi (neapărat și la casa lui Pătraș dar să ajungi până la Peri. Neapărat! Mulțumesc pentru timp, interes și atenție
Mulțumesc pentru atenție Atics. Da, majoritatea caselor au porți sculptate, cu care se fălesc! De fiecare dată când am mers în Maramureș am locuit la localnici. Desigur că am stat de vorbă cu ei dar și cu alții, întâlniți în drumurile mele. Și de data aceasta, când am făcut aceste fotografii, am stat o săptămână la o pensiune agroturistică și în fiece zi am mers altundeva. În legătură cu „copacul cu oale″ (prepeleac) dacă oala cea mai de sus este roșie, la casa aceea este o fată de măritat. Doamna cu eșarfă este o reputată violonistă la Filarmonica din Cluj și colegă de catedră cu profesorul Ion Bocșa (eu sunt fotograful) Mulțumesc
Se spune, dar este adevărat! În multe religii copacii erau considerați zeități iar în shintoism și acum. Te invit să vezi Japonia (nu am terminat încă aici de exemplu: http://www.slideshare.net/michaelasanda/japan14-nikko6
Pe tine mi te imaginez așa cum rostește Hrușcă: ”Când privesc spre voi ades Pe pământ eu mă visez Că sunt un copac cu flori Şi la drumul mare ies C-un surâs de frunze verzi Să vă-mbrăţişez în zori Unii trec mereu grăbiţi Şi nu văd că înfloresc Pentru ei adeseori Însă cei îndrăgostiţi Şi copiii se opresc: Uite un copac cu flori!”
Slide4. Kamakura și Tokyo sunt două orașe în Japonia la circa 50km distanță. Statuia se află în Kamakura
Slide 27. Versailles. In partea de est este amenajată o terasă formată din bazine cu apă, fiecare având câte patru statui care simbolizează fluviile şi râurile Franţei (dar şi cu patru nimfe). In imagine este Ronul sculptat de Jean-Baptiste Tuby. (Dacă ar fi fost Neptun trebuia să aibă tridentul…) http://andrelenotre.com/2011/09/11/statue-du-rhone-miroir-deau-du-midi-jardins-de-versailles/
Extraordinar de frumoase imagini de iarna ati selectat. Minunate toate: si cele din Padurea Neagra si cele din Tirol iar cele din Parcurile Canadiene aproape nu-ti vine sa crezi ca sunt adevarate! Frumos! Ierni si zapezi adevarate. Multumesc
Nu știu de ce am pierdut această prezentare. Mi-a plăcut mult, (ca dealtfel și cartea scrisă de Alberto Vazquez-Figueroa - excelent tradusă în românește) și îți mulțumesc pentru această bucurie Și desigur felicitări
"Total fals afirmația ta" spui, că Elba a despărțit cele două state Germane, dar mai jos recunoști că Elba a fost graniță pe o distanță de 94 km (între Lauenburg și Schnackenburg; de fapt, la Schnackenburg existând și un muzeu al granițelor interioare -The Borderland Museum Schnackenburg - privind Elba ca graniță. Atunci cum e total fals?
"Si acum persisti in a informa fals. ("...pana in anul1990 Elba era fluviul care facea cea mai lunga granita naturala, despartind cele doua Germanii)" mai afirmi în răspunsul tău.
După cum am învățat pe vremea mea (dar așa a rămas până în zilele noastre), granițele pot fi naturale sau convenționale. Cea dintre cele două Germanii era în cea mai mare parte convențională. Naturală aveau la Marea Baltică vreo 15 km, și pe trei râuri Elba, Werra și Saale, dintre care cea mai lungă porțiune era cea formată de Elba. Deci cea MAI LUNGĂ GRANIȚĂ NATURALĂ era formată de Elba iar graniță fiind, despărțea cele două Germanii. Care este informația falsă?
(Și în plus Wikipedia spune exact aceste lucruri "Până în anul 1990 Elba era fluviul care făcea cea mai lungă graniță naturală, despărțind cele două Germanii". (https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C3%A2ul_Elba)
Cred că în grabă nu ai sesizat NATURALĂ și cred că tot din grabă ai uitat să ștergi Janjebeton...