O poveste de dragoste care ne arata cat de mult valoreaza aceasta si cat de mult sunt unii dispusi sa lupte pentru ea. Este un exemplu pentru noi toti, daca intelegem substratul si simtim aceleasi sentimente fata de cel (cea ) careia ne-am dedicat restul vietii.
Adevarate tinuturi de basm aceste localitati ale Banatului, scrise nu in versuri, dar in stil romantat si in acelasi timp aproape epuizand tot ce s-ar putea spune despre ele.
Este atat de tentant, incat, ca sa nu pierzi nimic din frumusetile locurilor, ar trebui sa-ti programezi o sedere de cand apar primele flori, pana ''cand coboara curcubeul pe pamant ''.
Iteresante descifrari ale limbajului animalelor de pe langa casele noastre.
Povestea mi-a amintit de o afirmatie a lui Carol Malinescu, jurnalist la radio si cunoscator in ale necuvantatoarelor, care nu le-ar conveni amatorilor de animale de companie, mai ales celor care afirma ca sunt chiar mai destepte decat oamenii. Poate e mai destept decat respectiva persoana, care o fi constatat din observatii directe...
Acesta spunea ca atunci cand un caine latra la cineva, nu o face ca sa-si apere stapanul ci ca sa se apere pe el de ala care ar veni sa-i ia portia lui de mancare. Si mi se pare destul de adevarat.
Interesante si captivante istorisiri despre cei si cele care au trait inaintea noastra pe acest pamant !
Si ii inteleg, caci aceasta era una dinte putinele atractii pentru timpul liber ( eei, uneori le cam lua mai tot timpul... ), nu erau atatea modalitati de distractie cate sunt in zilele noastre.
Dar daca ma gandesc bine, tot aceasta este cea mai tare, daca ma uit la potentatii vremurilor noastre, care cum se ajung, cum isi uita consoartele si isi trag altele mult mai tinere si mai apetisante !
N-ar fi interesanta o povestioara cu cei contemporani si frumoasele lor tiitoare ?
Adica nu, ca e chestia aia cu drepturile, mai tarziu, pentru nepotii nostri...
Dar nu-mi pare rau ca este cunoscut, sa mai avem si oameni cu care sa ne mandrim, caci dintre ceilalti nu ducem lipsa deloc. Si nu e singurul cu care ne putem mandri, dar ceilalti sunt mai apetisanti pentru stiri, de aceea sunt si mai mult bagati in seama.
Personal nu pot aprecia prima parte a propozitiei, dar in ce privaste cea de-a doua, e ceva de vise mari... Asta mi-a amintit de relatarea despre cel care se tot ruga la Dumnezeu sa-l ajute sa castige la loto si caruia Cel de Sus i-a promis ca va face tot ce poate, dar sa joace si el macar o data.
Sunt aici scene din istoria omenirii, care au un puternic impact emotional. Cam asa se comportau oamenii cu secole in urma, de aceea coparand cu se intampla in zilele noastre putem conchide ca traim in vremuri mult mai blande, spre norocul nostru...
Au fost perioade in care s-au petrecut scene de o cruzime inimaginabila si unii acuza biserica de aceste activitati, pe buna dreptate sau nu, personal imi lipsesc cunostintele necesare pentru a judeca aceste fapte nici macar in sinea mea, daramite public.
Cert este insa ca religia a jucat un rol determinant in dezvoltarea civilizatiei, participand la iesirea omului din randul animalelor si aducandu-l in stadiul in care se gaseste astazi.
Sunt multe probleme si concluzii care apar vizionand aceasta diaporama...
Vizualizarea acestui al treilea episod al ''croazierei'' pe frumosul fluviu, mi-a trezit doua sentimente nostalgice : mai intai ca tot ce e frumos are pana la urma un sfarsit, si in al doilea rand ca toate scenele de aici sunt in mijlocul verii, care la noi a trecut, caci frunzele au inceput sa-si schimbe culoarea. Si ce frumos era vara, ce frumoase sunt toate peisajele de aici !
Dar sa tinem capul sus, sa ne bucuram de ce am vazut si sa speram ca vom vedea in continuare si alte mununatii peisagistice.
Multumim pentru savuroasa plimbare printre castele !
Caci nimeni nu refuza o petrecere frumoasa, mai ales in acest peisaj mirific.
Splendoarea artificiilor nu poate fi redata in totalitate de niciun aparat de fotografiat sau de filmat, dar imaginile de aici sunt printre cele care se apropie cel mai mult de vizualizarea directa. Si ce am vazut aici, este intr-adevar un spectacol de zle mari.
Coincidenta face ca de curand, un compatriot pe nume Avram Iancu, nu cel din istoria noastra, ci unul in viata, a reusit sa strabata Rinul pe toata lungimea lui in 48 de zlle. E si asta o performanta, nu ?
Caci aceasta m-a facut sa ma simt mai aproape de populara sarbatoare locala si sa ma bucur de frumusetea ei ca si cum as fi fost acolo. Cu inchipuirea, desigur !
Am vizionat ambele diaporame ca pe o povestire in doua volume, care te tine incordat pana la final, cu toate ca nici cuprinsul, nici finalul nu sunt fapte de prea multa lauda. Si asta daca retinem multimea de oameni care si-au dat viata pentru ambitiile altora. Oamenii au dezvoltat dintotdeauna societatea in care au trait, dar au fost si multe, poate prea multe momente cand au distrus realizarile altora.
Deci sa nu ne suparam, cand si in zilele noastre sa intampla la fel. Asa sunt oamenii !
Ei, ce sa zic, aici voi vorbi, adica scrie, despre Loreley - ele din poveste, caci vad ca s-au cam inmultit.
Toate sunt de admirat, dar eu raman statornic, credincios si cu gandul la cea batrana. Nu la sotie domnule, la Loreley pe care am vazut-o acolo si i-am facut cu mana. E drept ca si cea tanara e frumusica foc, dar daca nu ma cunoaste ?
Dar si castelele si podgoriile imi amintesc de aceste frumoase meleaguri, care sunt si intretinute asa cum se cuvine. Poate muncite si de unii de-ai nostri, care si-au lasat in paragina locul de bastina si lucreaza acolo.
Ii cheama Loreley mai abitir decat pamantul strabun !!!
Am calatorit si eu cu aproape toate mijloacele de transport, dar nu am avut parte de parcursuri atat de lungi, incat sa fie nevoie sa si dorm. De aceea in tren, autocar sau avion, bucuria mea e sa prind un loc la geam, ca sa vad pe unde merg, chiar daca e noapte si daca sunt in avion. Se vad din cand in cand orase luminate, incerci sa ghicesti pe unde esti si ce mai ai de vazut si cat mai ai de mers...
Ati ghicit, nu am calatorit de prea multe ori ca sa ma plictisesc si nici pe distante foarte mari.
Dar daca este vorba de o calatorie de multe ore, chiar ca e bine sa stim cum sa facem ca sa nu ajungem deja obositi la destinatie. Bune sfaturi !
Am avut ocazia sa vad si eu o parte a acestui fluviu plin de cetati si de castele, m-am intalnit si cu Loreley si ne-am dat oarecari binete, adica mai mult eu, ca pe ea n-am vuzut-o miscand mana, bine era si cam departe, poate de-aia !!!
Am vazut si castele si podgorii, cum sa nu fie vin si lume vesela !
Si iata ca e mai mereu vreme insorita, caci fotografiile sunt superbe.
In vremurile stravechi, viata era foarte dura si plina de riscuri, dupa cum se vede si aici, dar dragostea a fost intotdeauna acelasi sentiment care leaga oamenii intre ei pe viata. Unele iubiri raman celebre, cum este si aceasta, care s-a terminat tragic, dar in urma careia a ramas o opera de arta unica in lume, care a traversat veacurile in admiratia tuturor generatiilor. Nu suntem indreptatiti sa judecam schingiuirea celor care au realizat o asemenea minune, asa cum se spune si in alte cazuri ( daca e chiar adevarat ), caci lumea de atunci nu se compara cu cea de astazi. Sa uitam aceasta si sa ramanem cu admiratia unei opere de arta inchinate iubirii !
Femei plinute, femei grasute, femei slabute, toate sunt femei si reprezinta simbolul frumusetii pe acest pamant. Caci sunt dotate cu ochii si gura, cu care fac ravagii printre barbati. Si cand ai cazut prada ochilor si zambetului, esti pierdut si numai ea te mai poate salva. Daca vrea. Si de obicei vrea, caci intervine dragostea care rezolva problema si-i tine uniti pe oameni. Caci nasul, gura, sanii si toate celelalte piese componente ale femeii iubite sunt cele mai... dintre toate !
Dar pana la urma, de ce sa nu fim sinceri, multumim pentru colectia de frumoase pe care le-am putut admira !
Sunt foarte multe relatari despre aceasta dragoste, multe iscodite de mintea povestitorilor.
Am vazut personal in Alania - Turcia, unde facea plaja Cleopatra, pe un nisip alb adus cu 900 de corabii din Egipt, ca diva sa se simta ca acasa, iar turistul care afla vestea, sa fie fericit de calatoria intreprinsa, caci sunt mai multe relatari despre ispravile ei in aceasta statiune.
Mesajul este insa legat de sufletul omului, de simturile lui, caci toti ''suferim'' de aceeasi boala, fie ele, personajele celebre, fie oamenii de rand cum suntem noi.
Si ne place sa citim povestiri in care se vorbeste despre simtirile si trairile noastre.
Am asteptat sa vad mai intai ce fac eroii acestei povestiri, daca s-a terminat cu bine, asa cum a inceput, dar am constatat ca a fost chiar mai bine, daca s-a terminat cu cantec, joc si voie buna !
Da, asa cum spune si domnul Iosi, sunt mai multi cei care fac diaporame pe diferite teme, dar nu mai stiu pe cineva sa faca si in versuri. Caci daca citesti despre un eveniment din care faci si tu parte, te simti putin magulit, dar daca naratiunea este si in versuri, atunci te simti de-a dreptul ciugulit !!!
Este adevarat ca acest grup a devenit ca o familie, daca este cea de-a zecea intalnire, ne stim calitatile ( caci numai de-aste avem !!! ), pretentiile si orientarile si daca ne vedem atat de rar, nu e timp decat de veselie si bucuria revederii. Care se vede si din continutul celor doua diaporame, ce pastreaza emotia si buna dispozitie, ca o amintire pentru viitor.
La noi este o vreme inchisa si a venit si o binecuvantata ploaie, caci se cam uscasera toate prin jur. De aceea mi-am propus sa schimb destinatia, macar virtual si iata-ma pe malurile Rinului ! Mi-am luat si o bere si constat ca se asorteaza neasteptat de bine cu spuma cascadelor !
O adevarata simfonie in alb esta aceasta parte a lui, unde s-au construit modalitati lejere de a fi privit, pe care le consideram acceptabile, dar care daca nu ar fi fost, era mult mai natural. Dar oamenii trebuie sa priveasca de undeva aceasta minune si sa poata face asa poze minunate, pe care sa le priveasca si cei care nu pot beneficia de a o pirvi in direct !
Trebuie sa recunosc ca nu stiam nimic despre aceasta participare atat de consistenta a Israelului in domeniul medical din Romania. Si asta deoarece am avut norocul sa nu am nevoie de aceste facilitati.
Dar sunt multi oameni care au nevoie de ele, asa ca ma inclin in fata celor care-si dedica munca ajutorarii celor in suferinta. Si multumesc pentru ca am aflat despre ei !
Este multa filozofie pe tema religiilor, fiecare popor isi sustine ideile sale in aceasta privinta.
Si romanii spun despre Carpati ca sunt ''Gradina Maicii Domnului'', chiar daca nu prea sunt dovezi, sau nu le stiu eu, ca Sfanta Maria ar fi fost vreodata pe aici. Dar asta nu are nicio influenta asupra religiei crestine, asa cum nu ar trebui sa aiba nici faptul ca evreii se considera ''Poporul ales'', sau ''Poporul care a ales'', cum bine a fost explicat termenul in aceasta diaporama, bine documentata.
Confruntarea ar trebui sa fie doar pe taramul ideologic, cu intelegere si respect fata de ideile adversarului, nu cu lupte armate, cu omoruri si asasinate.
Caci, ca sa parafrazez pe poeta noastra, doamna Maria Chirtoaca :
Dumnezeu ii iubeste pe toti oamenii la fel, caci toti sunt creatia Sa !
Multumesc doamna Veronica pentru frumoasele cuvinte, pe care poate nu le merit in totalitate, dar tot ma bucur sa le aud ! Caci nu sunt eu foarte priceput la istorie, dar am trait o buna perioada de timp in apropierea ei si nu se putea sa nu-mi ramana cate ceva despre trecut si chiar dspre prezent.
Caci lumea se schimba in permanenta si noi o data cu ea, chiar daca uneori mai ramanem in urma cu unele noutati, pe care apoi le recuperam din mers.
Eeei, domnule, este vara si frumos, de aceea stau mai mult in mijlocul naturii inverzite si inflorite.
Dar iata ca am simtit nevoia sa mai schimb itinerariul, de aceea mi-am zis : Hai pe Rin !
Asa ca am parcurs distante apreciabile urmand cursul acestui minunat fluviu, pe care l-am vazut si in realitate intr-o mica masura. Dar aici m-am bucurat de niste peisaje superbe, de parca acolo ar fi numai senin si soare in permanenta, de la izvoare pana la varsare. Sau fotograful este norocos ?
Doamne, am vazut aici atatea cabane cate nu am vazut in realitate in viata mea ! Mai ales ca sunt dintr-o regiune din care nu am vazut niciuna.
Ca se inlocuiesc cabanele cu hoteluri ? Se trece de la romantism la consumerism, cum e tendinta generala. Subsciu la nostalgia si supararea vechilor montaniarzi, dar ma mai gandesc, fiind mai matur putin, ca inca nu am auzit pe nimeni ca s-a plans prea tare cand s-a trecut de la opinci la adidasi. Si de la cioareci la blugi rupti !!!
Asta ca sa mai atenuez putin supararea...
Mi-a placut sa umblu hai-hui pe crestele muntilor si cred ca sunt mai multe imagini de pus in rama in aceasta diaporama.
Am considerat dintotdeauna ca doamnele si florile sunt doua fiinte care fac viata frumoasa pe pamant, ca sunt doua participante care nu sunt in acelasi timp si rivale, ba chiar se iubesc intre ele.
Acum, ca sa fiu putin cinic, as spune ca femeile fac viata frumoasa in primul rand barbatilor, iar florile mai ales insectelor. Dar de admirat poate sa o faca oricine si in cazul unora si al celorlalte. Totul e sa nu speriem si sa enervam viespea care e la lucru pe floare, sau sa nu facem oficialul gelos de prea multa insistenta ! De aceea fotografiile pot fi privite si admirate oricat de mult, in deplina siguranta !
Aaaa, bun gasit domnule montaniard, cu toate ca as putea spune chiar alpinist, daca ma gandesc la imaginile realizate in locuri mai rar accesibile votantilor de rand !
Ei, iata ca o fi incredibil, dar nu si adevarat. Ma refer la incriminatoarele cifre ale trecerii timpului intre doua diaporame. Vreau sa spun ca este o greseala, in tinerete cand dadea cu eroare, scapa omul cu expresia ''eroare de rigla''.
Caci nu e Hammamet ultima, ci Manastirea Argesului, de la care comemoram cam un an cu aproximare inginereasca.
Dincolo de aceasta mica eroare, ma bucur nespus ca am putut trezi atata interes, incat sa fac oamenii sa umble la enciclopedii.
Pitestiul este intr-adevar frumos, cam toate constructiile din centru sunt noi, dar are si cateva cladiri vechi, cu acea arhitectura care-ti da sentimentul ca au fost proiectate si realizate cu dragoste, nu cu gandul la ce se poate fura din materiale. Am vazut cateva orase din Romania care m-au impresionat prin modul in care au fost dezvoltate, (nu dau nume sa nu le fac reclama !!!), dar nici cu orasul nostru nu mi-e rusine.
Romania de astazi nu mai e ce era acum cateva decenii, doar aglomeratia datorita numarului mare de masini da oarecare sentiment de imbacseala, dar e un adevar pe care trebuie sa-l acceptam.
Multumim pentru minunatele peisaje montane, pentru atmosfera de vara, pentru frumoasele obiceiuri si tinute ale oamenilor locului, pentru scenele care arata indarjirea in intrecerea sportiva.
Incerc sa ma revansez cumva pentru toate momentele in care "am escaladat'' aceste frumoase tinuturi.
Chiar daca nu am avut o iarna grea, mi-era dor de niste peisaje estivale de munte cu poienite inverzite, pline de flori, cu brazi rari care sa faca umbra si sa dea relief fotografiilor, cu varfuri carunte stralucind in bataia soarelui, pe scurt mi-era dor de munte.
Si iata ca le-am gasit aici pe toate. Am insa si o nedumerire : cand vad o sumedenie de case, care de care mai frumoase intr-o poienita inconjurata de padure, nu inteleg din ce traiesc acesti oameni, caci in mod sigur nu traiesc deloc rau, daca ne uitam la ce case au. Nu sunt ingrijorat, doar nedumerit. Si e minunat sa faci parte din asemenea peisaje...
Am vrut sa intru de cateva ori pe acest site, dar nu m-a lasat, spunandu-mi ca sunt prea multi care l-au accesat. Pai sunteti cautati, domnule !
Mi-au placut tare mult peisajele de aici, dar nu le-as face in niciun caz cu bicicleta, din cauza unui principiu personal: curajul contine o oarecare doza de inconstienta. Atunci cand e mica, e incurajatoare, dar cand e prea mare, devine imprudenta. Si am vazut aici unele pozitii pe unde de-abia as fi catadicsit sa merg pe jos. Am cazut de destule ori pe teren mai putin accidentat, ca sa incerc asa ceva...
Dar tot respectul meu pentru acesti maestri ai strunirii bicicletei, cat si autorului care a strans atatea imagini pentru a ni le impartasi !
Ti se face pielea de gaina cand vezi cata munca inutila au trebuit sa presteze niste oameni, pentru grandomania altora. Si multi si-au lasat oasele pe-aici...
Va mai trece mult timp pana sa se poata evita asemenea evenimente, sau nu vom ajunge niciodata la ele, s-ar putea sa ne vina randul ca dinozaurilor, sa lasam altora dreptul de a trai pe acest pamant.
Multe dezastre au mai facut razboaiele, au distrus industrii si economii, au omorat si ranit oameni, dar iata ca au ranit si muntii. Si daca analizam rezultatele lor, nu gasim decat piereri suferite de ambele parti, caci vietile pierdute nu pot fi pretuite in valori comerciale. Sunt doar ambitiile unora ajunsi la putere si carora nu le ajunge tarlaua pe care sunt stapani. Vor mai mult cu orice pret si mai ales cu pretul conationalilor lui, pe care ii vede doar ca pe niste unelte care sa-i indeplineasca grandomania.
Acest muzeu ar trebui vazut de cati mai multi oameni, poate vor intelege tot mai multi ca razboaiele nu aduc nimic bun.
Bun gasit domnule, si multumesc pentru apreciere. Da, fac fotografii de mai bine de o jumatate de veac, nu dau cifre exacte, ca sa ramana si un mic suspans.
De ce nu mai fac pps-uri ? Ca sa ma apuc de unul, trebuie sa-mi placa ceva in mod deosebit, iar acum nu am ceva care sa-mi trezeasca atentia. Avem insa la vara, la sfarsitul lui iunie intalnirea anuala a clubului nostru in Campulung Muscel, daca gasesc ceva interesant ma apuc de lucru. Sau poate si pana atunci daca gasesc ceva interesant. Am ceva idei vagi, dar trebuie un stimulent si imaginile care sa insoteasca prezentarea.
Ei, iata ca si aici am gasit locuri care mi-au trezit amintiri, caci am strabatut si eu marele grohotis, am fost si la cerdacul Stanciului, dar n-am avut curajul sa ma urc pe scara care era facuta din tulpinile a doi brazi ca sa urc pana acolo si sa fac o poza cu toata perspectiva oferita. Am nitzica teama de inaltimi...
Dar muntii sunt atat de frumosi, incat de oriunde i-ai privi, tot te incanta.
Asa cum m-au incantat si imaginile pe care le-am vazut aici, multe dintre ele
nemaiexistand decat in albumele celor care le-au calcat pragurile.
Asa domnule, caci pe aici au umblat si picioarele mele mai mult, cele mai multe imagini imi trezesc tot felul de amintiri, care mai de care mai interesante, chiar daca am mult mai putine aventuri, totusi. Am facut in practica studenteasca de la Combinatul Fagaras, creasta de la Valea Sambetei, prin Podragu si pana la cabana Balea, tocmai cand se dinamitau stancile pentru construirea Transfagarasanului. Coboram spre seara catre lac si am scos de pe aparat filtrul galben-verzui folosit pentru reliefarea norilor si l-am pus pe stanca langa mine, ca sa nu-mi atenueze stralucirile lacului. Si acolo l-am lasat...
De fiecare data cand vad cabana in stilul de atunci, imi aduc aminte de aceasta mare nenorocire !!!
Dar cum toate trec, a trecut si asta si a aparut digitalul care vede tot si stie tot, doar sa nu-l uiti si pe el pe te miri unde.
Pe final ce sa zic ?
Doamne, cate amintiri frumoase trezesc aceste fotografii !
Pentru mine culoarea este ca a patra dimensiune in fotografie, caci traim intr-o lume inzestrata cu cele principale sapte culori, din care deriva toate celelalte care ne bucura vederea.
Dar cate amintiri mi-au trezit aceste fotografii !
In primul rand si eu le-am scanat pe toate in format digital, asa ca stiu de ce nu sunt reprezentate toate nuantele de gri din fotografiile originale, unde imaginile arata mult mai bine. Apoi am mai vazut cate un firicel minuscul de praf, care marit de cateva ori se face vizibil in poze. Pentru a impiedica asta, am uscat un timp filmele in baie, caci acolo este cel mai putin praf din toata casa. Apoi am construit o incinta speciala cu ventilatie si filtrare ca sa scap de acest neajuns si pot sa spun ca aproape am reusit.
Dar acestea sunt amintirile mele, care nu mai intereseaza acum pe nimeni.
Cateva dintre obiectivele de aici sunt si in arhiva personala, fara sa am nesabuita pretentie ca am umblat tot atat de mult pe crestele muntilor...
Si chiar daca nu au si culoare, cu putina imaginatie putem sa ne-o inchipuim, sau daca ne-au si purtat pasii pe acolo, sa ne-o si amintim.
Astept si pe celelalte, mai ales Fagarasul, pe ale carui poteci am umblat mai mult.
Asa este, inca n-a intrat iarna in sac, la noi de-abia acum a venit gerul Bobotezei. Si undeva creeaza asemenea peisaje feerice ca cele din diaporama, dar trebuie sa te scoli de dimineata si sa umbli dupa ele...
Dar iata ca este si posibilitatea sa vina peisajele direct acasa, ca si ajutoarele sociale. Asa ca de ce sa ne mai spetim noi, caci poate nici nu ne ies atat de frumoase. Caci imi dau seama ca asemenea imagini nu se obtin dintr-o tura simpla in jurul casei, trebuie sa umbli nene prin ger si zapada ca sa fii acolo la momentul potrivit.
Multumim pentru osteneala de a le surprinde si de a ni le arata si noua !
Copiii sunt intotdeauna minunati in poze, deoarece nu cer prea multe pregatiri si aranjamente, ei sunt naturali oricum. Si de aceea sunt si frumosi.
Iar daca mai au si cate o instructoare pe langa ei care ne fura privirea, atunci totul devine ca-n basme, de multe ori pierzand controlul si uitand ce avem de facut. Ceea ce observ ca nu s-a intamplat aici, evenimentul e eveniment si trebuie redat asa cum se cuvine. Si e foarte frumos !
Cat despre tuica, fac si eu reclama la un produs romanesc, dar sa tinem cont si de proverbul care spune despre cainele care latra, dar nu si musca.
Unul dintre obiceiurile din mosi- stramosi, este sa te uiti la zapada si sa savurezi o ceasca de tuica fiarta, care ajuta la starpirea virusurilor si mai ales la moral. Dar daca nu ai zapada, ce faci ?
Iata ce faci, te uiti la zapada altora si savurezi linistit momentul !!!
Pana acum noiembrie a fost la noi minunat ca vreme, dar si din punct de vedere al aspectului.
Insa de acum si-a venit in fire si a devenit gri, asa ca mi-am zis sa vad cum mai e si pe la altii. Dar constat ca aici nu e deloc monocolor, ci e plin de culoare si stralucire. Si mai ales peisajele cu razele soarelui cernute printre crengi sunt cele de care eu n-am avut parte sa prind pe undeva. Dar speranta inca persista, iar daca nu, atunci vin din nou aici sa le admir si sa invidiez pe cei norocosi. Sau care stiu sa-si organizeze timpul mai bine ? Posibil.
Oricum, a fost o adevarata delectare a ochilor, felicitari !
M-a incantat multitudinea de culori ale frunzelor in prag de toamna, dar cel mai mult m-au fermecat razele soarelui filtrate prin frunzisul copacilor care formeaza o multitudine de luminite colorate.
Pentru aceasta trebuie sa fii acolo la momentul oportun, daca vremea a fost cumsecade si nu a adus o bruma care sa strice totul.
Se vede ca pentru unii au fost toate favorabile...
Tare frumoase sunt peisajele alpine cu varfurile semete ale muntilor, dar cand la altitudini mai joase se petrec asa evenimente frumoase, cand sunt atatea fete zambarete, ne gandim la Topirceanu, care era gata sa-si lase interesele doar pentru doua. Amintesc versurile in caz ca au fost uitate :
Pe trotuar, alături saltă
Două fete vesele…
Zău că-mi vine să-mi las baltă
Toate interesele !
Si pe langa ele, ne mai zambesc si halbele cu bere de un auriu ce nu poate fi refuzat.
Intr-adevar, atat monumentele montane, cat si diaporamele au rolul de a arata ororile razboaielor in care mor oameni nevinovati, pentru a nu se mai repeta aceste greseli inumane si inutile.
Pacat ca cei care decid soarta altora nu ajung nici atat de sus si nu au timp nici sa se uite la prezentari de acest tip. De fapt cred ca nu se uita nici in stanga, nici in dreapta si oricum, nu le pasa de nimeni si de nimic...
Aici m-a impresionat imensa munca risipita de bietii oameni pentru ca, pana la urma sa sa nu fie de folos nimanui.
Ba parca este placerea curajosilor biciclisti. Am mers si eu in tinerete cu bicicleta destul de mult, dar nu pe deasupra prapastiilor.. Sa fie fericiti !
Au murit si mor in continuare oameni ca sa duca in zari ''faima cuceritorilor'', care nu se mai satura cu ce au fost inzestrati, iar altii ca sa-si apere putinul care le-a fost dat. Si nimeni nu mai poate face nimic pentru cei care si-au pierdut viata, chiar daca in cinstea lor ridica nu stiu ce monumente, de care tot ei se bucura, organizand periodic praznice si chiolhanuri.
Si pe initiatorii razboaielor ii numim cuceritori, nu responsabili de genocid.
M-a deranjat foarte tare cand am vazut pet-uri aruncate de asa numitii ''iubitori ai muntilor'' la noi, dar mi-ar fi greu sa strabat asemenea spatii si in locul bucuriei data de maretia muntilor, sa contemplu locurile unde au murit oameni nevinovati. Aceasta diaporama este pentru aducere aminte a ororilor puse la cale de oameni, si poate serveste ca exemplu ca acestea sa nu se mai intample. Pana-i vine unuia ideea sa-si arate muschii !
Ei, iata ca am acceptat cu placere invitatia de calatorie, bucurandu-ma de maretia si frumusetea acestor munti grizonati, pe care nu multa lume o poate face in direct, cu toata imbulzeala pe care am vazut-o in unele locuri. Nici eu nu cred ca as fi in stare sa-i ecaladez, caci am oarecare teama de inaltime, de care m-am si convins in cateva randuri.
Eu am la casa parinteasca o gradina cu o perdea de brazi, as putea sa merg cu berea acolo, si nici n-ar fi prea rau, caci este un peisaj frumos, dar nu se poate compara cu acea atmosfera racoroasa si rarefiata dintre stancile golase ale muntilor.
Asa ca astept sa mai „escaladez” din stand pe scaun si sa admir maretia alpina !
Cu prietenie si indatorare pentru plimbarile oferite,
Iata ca dupa ce am peregrinat pe saturate pe meleaguri romanesti, mi-a venit pofta sa respir putin aer de munte. Si am si reusit, caci am ametit deja de la imaginea de prezentare. Minunata priveliste, de fapt pot sa spun la plural, caci toate sunt spectaculoase. Iar ideea de a arata cate paturi are fiecare, m-a dus cu gandul la posibilitatea de a ramane cateva zile la una dintre ele, fara grijile cotidiene, doar de admirat natura inconjuratoare si relaxat total. Spun asta deoarece intotdeauna am fost un perpelit, daca am privit putin, si asta mai mult din punct de vedere fotografic, am facut cateva poze si am baut o apa, un suc sau o bere dupa caz, gata, hai sa mergem, de parca ne alerga cineva. Ca mai tarziu sa regret ca am stat prea putin.
Aici insa e si pacat sa nu stai un timp mai lung, caci oriunde te uiti, ai ceva de admirat. Si de fotografiat !
Deocamdata numai am admirat, pentru care, multumim de ocazia oferita !