Am parcurs diaporama cu emotia celui care a luat parte la acest evenimemt, caci fiecare imagine trezeste amintiri care vor ramane atat in hardul calculatorului, daca nu se va intampla o nasaramba care sa stearga totul, cat si in cel din cap, cat voi fi constient de cele intamplate...
Au fost momente care nu se puteau intampla , daca organizatorii nu ar fi fost atat de grijulii cu fiecare etapa, incat sa ne simtim cu adevarat rasfatati.
Ca sa fiu sincer pana la capat, am citit si comentariile celor care au vizionat diaporama inaintea mea, care au avut numai cuvinte de apreciere pentru aceasta intalnire. Le spun ca cele la care am participat sunt cele mai frumoase excursii din tara la care am luat parte pana acum. Si asta deoarece au fost organizate de oameni care pe langa faptul ca si-au dat silinta sa fie totul ca la carte, au avut si relatiile cu oameni deosebiti din zona respectiva, la care nu am fi avut acces in alte conditii.
Astfel incat imi iau curajul sa spun, daca va fi si cea de-a zecea intalnire, puteti sa va exprimati dorinta de a participa si voi pune eu o vorba buna, caci stiu pentru cine imi iau raspunderea.
Caci prezentare doamnei Teodora e minunata, dar sa o vedeti in realitate e de vis !
Am intarziat putin cu accesarea site-ului, deoarece am participat la a noua intalnire a pps-istilor, impreuna cu care am facut cele mai frumoase excursii din tara. Anul acesta a fost in Salaj, iar amfitrioni au fost o familie care daca si-au rasfatat si copiii asa cum ne-au rasfatat pe noi, sa stiti ca n-au facut bine !!!
Nici nu va ganditi cate minuni poate prezenta un judet care poate nu e luat in seama, dar care batut cu pasul, uneori ajutat si de cativa cai putere, lasa in urma amintiri care raman alaturi de nostalgia unor momente unice...
Si de aici, iata-ma, voinic cum ma stiu, zbenguindu-ma printre minunile alpine care sunt lacurile Dolomitilor. Peisaje fantastice, la care nu oricine are posibilitatea sa ajunga !
Si m-am gandit asa, pe nepusa masa si pe nepregatite, ce-ar fi, daca se va organiza cea de-a zecea intalnire a pps-istilor anul viitor, sa va avem printre noi, ca sa va mai amintiti si de meleagurile romanesti ?
Nu e graba cu raspunsul, inca avem in cap Salajul si pe primitorii salajeni, dar cred ca ar fi o optiune de luat in seama. Zic eu...
Rabla mea de masina nu cred ca ajunge pana acolo, viscerele mele obosite nu pot continua drumul printre steiuri, iar aparatul meu foto cred ca sufera de daltonism, caci nu mai vede bine culorile, mai ales rosul.
Iar ca sa ai asemenea colectie de varfuri, cred ca sunt necesare mai multe ture decat prin Banatul Montan, pe care l-am "survolat" mai devreme, caci nu pica lumina perfect de fiecare data cand suntem noi acolo.
Asa ca tot mai bine sa le admiram din stand comod pe scaun, iar la sfarsit sa dam dovada de buna crestere si sa
A fost o zi grea, am strabatut tinuturi situate cand pe apa, cand pe munte, atat ca ghidul a fost cumsecade, a asteptat sa termin de citit, apoi am mers mai departe si mai departe... A fost un mic antrenament la drumetia care va incepe saptamana viitoare pe meleaguri salajene, sa-mi obisnuiesc ochii cu peisaje care sa ramana atat in cardul digital, cat si in circumvolutiunile analogice. Am fost si noi pe o parte dintre aceste meleaguri, pe care le consider o minunatie a naturii, dar aici au aparut atatea incat ar trebui sa te dedici lor de mic copil, ca sa poti sa le cuprinzi pe toate. Doar calatoria cu minunea de trenulet nu-mi creaza amintiri placute, caci ne-am inscris in aceasta excursie, pe care ne-a anulat-o nesimtitul de sars cov, fara sa mai recuperam banii. Biiine, nu va faceti griji, nu e prima si probabil nici ultima pierdere, pacat doar ca nu am putut sa mergem.
Dar gandindu-ma eu, bulversat deja de atatea frumuseti de pe acest minunat taram romanesc, si in acelasi timp incantat de ce am vazut, mi-a venit o idee comparabila cu alte mari idei ale omenirii : ce-ar fi ca urmatoarea intalnire a PPS-istilor sa fie pe aici pe undeva ? Am dat cu bata-n balta cumva ? Discutam chestiunea la un paharel " racoritor " pe dealurile Mesesului. Pana atunci,
Multumim pentru obositoarea, dar si frumoasa drumetie !
Iarasi am intarziat, pana sa vin si eu in mijlocul primaverii, a sosit vara...
Dar nu regret, caci am facut o plimbare montana printre flori, de la papadie la gentiana, de la branduse la smirdar, care mi-au rascolit amintirile tineretii de parca toate s-au petrecut zilele trecute. Sunt acele poienite pline de flori, de unde nu-ti vine sa mai pleci daca ai ajuns acolo, sau floricele singuratice, care-ti ofera o pata de culoare intre stanca sura si albastrul cerului...
M-a intrebat odata o doamna vazand niste fotografii ale mele cu flori :
-Ti-au placut intotdeauna florile, sau treceai pe langa ele fara sa le vezi ?
Si mi-a ramas treaza aceasta intrebare, caci sunt foarte multe cazuri cand oamenii trec pe langa ele fara sa le observe. Nu in varful muntelui, caci acolo te-ai dus pentru ele, dar si in mijlocul orasului sunt de multe ori nevazute.
Aici, dintre toate, gentiana e cea care mi-a trezit un regret personal, caci nu am reusit s-o vad inflorita in mediul ei. Bine ca am vazut-o aici pe saturate ! Multumesc pentru aceasta minunata calatorie !
Am avut si eu schiuri in tinerete, am sarit pe mici trambuline, am mai luat cate un copac in brate, dar nu mi-a, permis sa ma dedau la asemenea scene, care ne pot afecta emotional, cum e la moda sa se spuna. Sunt intr-adevar scene surprinse cu talentul fotografului, asortat cu perseverenta si uneori noroc. Dar sunt figurile unor schiori priceputi, care s-au antrenat nenumarate ore pentru a oferi aceste spectacole, care ne fura privirea si ne incanta sufletul.
Sa nu mai vorbim de privelistea din spate, pentru care trebuie sa urcam serios ca sa o vedem. Frumoase ilustrate !
Nu mai am ce spune, caci au fost epuizate toate posibilitatile de afirmare...
La sfarsitul lunii, daca toate merg normal, ne vom intalni intr-o locatie la fel de frumoasa ca multe altele, in Salaj, unde am de dat o tuica doamnei, dar pe care o voi savura cu sotul dansei, care se pricepe mult mai bine sa aprecieze acest domeniu de cultura nationala !
Acum trec sa ma racoresc pe alte meleaguri virtuale, caci in curand voi simti arsita verii oltenesti, unde numai malul apei, la un pescuit mai poate aduce alinare...
Wow, ca sa ma exprim ca prin partile locului, e adevarat proverbul ca nu exista padure fara uscaturi, uita si americanii uneori sa faca curatenie prin tara ! E putin deprimant acest peisaj, astept sa-l mai ferchezuiasca putin din condei, pardon din maus, doamna Teodora. Totusi sunt si aici peisaje care bucura ochii si sufletul si care induc o geana de parere de rau ca s-a terminat plimbarea. Dar trebuie s-o acceptam caci toate sunt trecatoare pe lumea asta. Asa ca a sosit momentul sa spunem :
Multumim pentru frumoasa calatorie pe pamant american !
Nu stau foarte mult pe internet, deoarece am si alte activitati, de aceea, chiar daca vad unele dintre realizari aici, le dau clic pe apreciere sau uneori uit, iar pe multe dintre ele le vad trimise de corespondantii mei. De data aceasta m-a provocat banda pe care erau insirate comentariile. Asa ca am purces pe teren ca sa vad din ce s-au luat oamenii. Dar mai intai am vizionat diaporama.Sau PPS-ul cum ii spuneti unii dintre dumneavoastra. Si mi-a placut, m-am simtit relaxat ca dupa rasfoirea unui album de fotografii.
Si inca nu as fi intervenit, daca la sfarsit nu as fi dat de numele meu.
Situatie care m-a obligat sa intru aici si sa multumesc pentru apreciere !
Iar micile ''observatii'' mi-au parut ca joaca intre membrii unui grup, care se mai tachineaza ca sa mai inveseleasca atmosfera. Si asa trebuie sa si ramana !!!
Ca intotdeauna comentariul este insotit de completari interesante, care nu concureaza, ci creeaza o aura in plus la cele spuse in diaporama, sporind interesul pentru tema in discutie.
Asa ca nu pot decat sa multumesc, atat pentru completari, cat si pentru comentariul care este mai mult decat favorabil, dar promit ca nu mi-o voi lua in cap, imi stiu limitele si-mi vad si lipsurile. Dar nu le sun la nimeni, poate nu se prinde chiar toata lumea in astfel de cazuri !!!
Este adevarat ca am vazut Manastirea Argesului in acea prezentare si m-am bucurat ca este reprezentat si un monument din Romania si mai ales ca a fost aleasa aceasta manastire. Mai este adevarat ca aveam in lucru acest PPS, caci aveam in colectia mea digitala unele fotografii, dar erau facute toamna si iarna, asa ca am asteptat sa inverzeasca putin natura, ca sa am si niste poze mai tineresti. Asa ca nu mai fi suparat, nu sunt egosit, bani nu prea dau, dar poze, slava domnului, se pot face copii cu nemiluita...
Da, legenda scrisa de Alecsandri este destul de lunga, am intentionat sa fac diaporama urmand versurile poeziei, dar mi-am dat seama ca ar iesi excesiv de lunga si implicit plictisitoare, de aceea m-am limitat doar la inceputul care mi s-a parut interesant.
Oricum, am fost incantat sa fiu felicitat de unul dintre greii din acest domeniu, caci eu ma consider totusi printre incepatori, chiar daca nu mai sunt chiar asa de tanar !
Nu e prima data cand ma plimb nestingherit printre aceste minunatii, respectand pasii de urmat disciplinat, caci puteam sa sar din castelul Chenonceau pe opera din Sydney...
Este o adevarata opera de arta la scara la care ne putem simti copii si putem alega de la o jucarie la alta fara sa ne plictisim.
Si putem vedea lumea toata intr-o singura calatorie. Sau o parte a frumusetilor ei. Si m-a bucurat nespus ca printre ele este si Manastirea Argesului !
Ca m-am cam saturat de peisajele rurale ale tarii noastre, cu buruieni care cresc intr-o veselie fara de sfarsit, ca nu apuici sa le extermini intr-un loc, ca trebuie sa treci in altul, asa ca mi-am luat campii, cum spune inteligentul nostru popor, si nu m-am oprit decat in Zion National Park. Ca aici nu e voie sa mergi mai departe, nici cu masina proprie, dar nici cu gandul...
Asa ca am luat-o pe calea virtuala, ca a e cel mai simplu.
Si am descoperit acum, inca o data, de ce culorile galben-portocaliu sunt specifice filmelor western: pai aici si pamantul are aceleasi culori, mai ales in apusul soarelui. Intr-un cuvant, sau doua, frumoase tinuturi !
Despre multe locuri se spune sa le vezi macar o data in viata, dar fiind prea multe, macar din imaginile obtinute de altii si tot e bine !!!
Acum pot sa spun „ Adevarat A Inviat !’’, caci am vizionat si mai devreme diaporama care m-a incantat ca de obicei cu armonia versurilor cu muzica si imaginile, dar era prea devreme pentru raspunsul cuvenit. Este sarbatoarea noastra, a crestinilor ortodocsi, si chiar daca mai trecem peste rigorile care ar trebui respectate, asteptam cu nerabdare sosirea ei, bucurandu-ne ca facem parte din aceasta comunitate.
Mai intai voi raspunde doamnei „ Adevarat A Inviat ! ’’ .
Si cu siguranta am ciocnit cate ceva, nu prea mult, dar bine...
Apoi imi cer scuze, m-a luat tastatura pe dinainte, caci am vrut initial sa spun altceva despre fotografie, dar am fost agasat de o persoana care-mi tot trimite zeci de fotografii. Pe care ar trebui sa le laud, dar nu gasesc motive ca s-o fac. I-am spus in legatura cu smartfone-ul ala pricopsit care stie el sa regleze tot si sa faca poze bune in orice conditii: Mai, daca pui un tuci de cea mai inalta calitate pe foc si pui in el apa si malai, crezi ca va sti sa faca singur mamaliga ?
Asa s-a incheiat discutia, dar nu stiu daca s-a inteles mesajul...
Despre fotografie, ca si despre orice pasiune sau activitate se poate vorbi mult si in urma oricarei discutii ai ceva de invatat, sau macar sa-ti amintesti ce s-a sedimentat intr-un colt mai neumblat al creierului.
Inchei salutand un fotograf priceput si transmitand „ Sarut mana ”pentru doamna.
Ei, iata-ma din nou haladuind pe continent american si nu pot sa ma abtin sa nu ma laud ca am recunoscut din prima imagine ca este vorba despre Bryce Canyon. Si asta pentru ca mi se pare cea mai frumoasa formatiune stancoasa de cand am vazut prima fotografie a lui. Si acum am vazut aici altele care mi-au confirmat parerea.
Si pentru ca a venit vorba despre fotografie, am ramas dator cu o multumire pentru lauda adusa in comentariul anterior. Da, ma pricep putin la fotografie, detin majoritatea cartilor din acest domeniu care au aparut in tineretea mea, de la istorie, tehnologie, laborator, pana la compozitie fotografica. Cu care acum nu mai stiu ce sa fac, caci tota lumea are un telefon pe care-l considera ca stie el totul, asa incat daca-l indreapta catre un subiect sigur va face o poza valoroasa, nu degeaba a dat atatia bani pe el.
Si toata lumea isi face selfie-uri in contralumina, povestind apoi cu emfaza cand le arata la prieteni : „ Aici eram eu ”, caci in poza e o fatza intunecata nerecognoscibila.
Si cum spunea cineva, e plin internetul de poze intunecate si neclare.
Cum am mai spus, pozele turistice sunt asa cum am prins momentul cand am fost acolo, daca ploua, de unde sa scoatem cer senin ? Dar aici cred ca este subtilitatea, daca putem, sa fim acolo cand e timpul favorabil, iar daca nu, sa redam momentul asa cum este. In cateva imagini reprezentative.
Se opoate vorbi mult despre fotografie, dar gata, ma opresc, nu e fumos sa abuzezi de politetea oamenilor.
Multumesc pentru acest superb canion si mai astept daca mai avem in tolba si alte minunatii !
Da, asa este, m-am convins singur de frumusetea acestor locuri, caci, iata, am avut din nou ocazia unei plimbari pe meleaguri americane. M-am si enervat putin cand am vazut cu cate canioane au fost dotati, caci nu stiam pana acum ca sunt atatea , dar asta e, norocul lor. Si al meu ca am avut ocazia sa le vad, macar virtual...
Mai am ceva de spus de la discutia anterioara in legatura cu fotografiile.
Noi, turistii facem fotografiile noastre, dar nu de fiecare data suntem la timpul potrivit pentru a obtine imagini de calitate. La cascadele Plitvice trebuie sa fii dimineata, iar pentru biserici dupa amiaza, ca sa dau doua exemple pe care le-am simtit pe pielea mea. Si sa ai si norocul sa nu fie cerul innorat, sau mai rau, sa ploua. De aceea sunt bune fotografiile profesionistilor care isi aleg momentul potrivit si petrec atata timp cat e nevoie.
In legatura cu pozitionarea noastra spatiala, nu stiu ce sa zic, daca ar fi bine sa fim mai aproape, ne-am lua cu discutiile si cu stimulentele care sa le intretina ( nu stiu daca aluzia a fost inteleasa ) si adio lucrarile gospodaresti pe de o parte, si nici excursiile montane pe de alta parte.
Dar daca vom avea ocazia sa ne intalnim, o putem face lata cu un paharel de palinca si o halba de bere...
Iata o tema pe care am pus-o si eu pe tapet, dar mult mai dzvoltata si insotita si de o poezie dedicata. De care nu eram in stare, de ce sa nu recunoastem ? Iar ca sa nu fiu suspectat de omeneasca invidie, as merge pe versurile lui Alexandri '' E unul care canta mai dulce decat mine ? care nu mai necesta comentarii, caci se vede de la o posta si ceva...
Important este ca trebuie sa punem in valoare munca si daruirea compatriotilor nostri, oriunde s-au aflat ei, chiar daca repetam aceasta, aplicand principiul ca repetitia este mama ivataturii.
Putin m-a enervat nevasta, care dupa ce a vizionat diaporama a spus :
''Mai, tu ai fost acolo, dar n-ai fost in stare sa spui atatea''.
La care i-am replicat:: Bai, te pui cu doamna Teodora ?"
Chiar am vrut sa fac o timida observatie, nu prea am zarit-o pe doamna prin America, dar oricum a fost acolo, nu ma indoiesc.
Am inteles si fabula cu aurul si argintul, m-a distrat, dar realitatea e intotdeauna altfel decat fatada romantata, adica agoniseala din Romania nu se compara cu cea din Westul Europei. Pe langa care se adauga datoria de a avea grija de mostenirile primite de la cei care au muncit acolo atat de mult, incat daca as explica unuia din noua generatie, mai usor ar intelege ce inseamna infinitul, decat sa accepte atata munca.
Noi nu ne omoram cu munca, sa ne intelegem, caci ne mai uitam si in buletin, si oricum oboseala vine oricum. Ceva excursii am facut si noi, si am experienta vremurilor traite, nu-mi fac socoteli pe termen prea indelungat, caci nu sunt Nostradamus...
Dar ma bucur ca pot sa mai vad tinuturi pe unde nu cred ca voi putea ajuge, asa ca astept si alte prezentari, cu calitatea fotografiilor cu care am fost obisnuit, chiar daca la un cuvant a fost scrisa o litera altfel, important e sa intelegem sensul exprimarii.
Iar cu palinca, trebuie sa rezolvam cumva, pana nu se invecheste prea tare,
si sa se faca peltea, cum se spune ca vinul foarte vechi se face magiun.
Iata ca dupa ce mi-am rasfatat metabolismul prin natura inconjuratoare, mostenita de la parinti, unde ne-am cam luptat cu dezlantuirea vegetala ramasa de anul trecut, mi-a venit pofta de o excursie exotica, unde vezi spectacolul pregatit de altii, doar din stand pe scaun si admirand...
Am vazut de multe ori aceasta minunatie naturala, dar parca acum mi-a fost mai familiara decat oricand, parca am revazut un prieten cu care m-am inteles bine si i-am admirat statura si maretia cu respectul cuvenit.
Dintre toate, terasa din sticla mi-a produs cea mai mare provocare, caci nu stiu cat as avea curaj sa inaintez pe ea, deoarece cam am teama de inaltime. Pe celelalte terase ( ma refer la cele cu bere, ma descurc cu destul curaj... )
As mai spune ca atunci cand vad un perete al canionului, imi aminteste de Rapa Rosie din Sebes, dar mi-e frica sa nu ma trezesc cu o sumedenie de cifre si date ca cele referitoare la barajul Vidraru, pe care eu le uitasem, chiar daca sunt de prin zona lui. Pur si simplu am crezut ca a scris doamna Buita, dar am constatat ca si altii mai obisnuiesc !!!
Si cu gandul ca America e mare, noi mai asteptam !
Bun gasit de pe meleaguri mai putin colorate, dar nu mai putin minunate !
Am vazut acest rau de mai multe ori si de fiecare data m-a uimit cu cate ceva.
De data asta m-a uimit ce mult seamana cu raul riveran orasului meu, Argesul, care are si el o hidrocentrala mare si o salba de altele mai mici..
Nu am nesimtirea sa spun ca s-au luat americanii dupa noi, dar am simtit o apropiere de gandire, cand am vazut ca si acolo e la fel.
Peisajul e fantastic acolo, ca toata zona inconjuratoare, e doar America !
Si o spun cu toata seriozitatea, e un continent plin de peisaje cum nu gasesti oriunde, dar si oamenii au contribuit la intretinerea si totodata la punerea lor in valoare.
E minunat ca ati avut mai ales energia sa strabateti atatea distante, caci nici intr-o masina condusa de altcineva nu e chiar comod sa petreci atata timp.
Iar daca mai puteti, n-aveti decat sa mai faceti si alte drumuri, noi ne bucuram !
E urat afara, ninge mai mult decat a nins toata iarna, nu ma lasa primavara asta sa termin campania de toamna, asa ca ce mi-am zis :
hai sa caut un loc prin lumea larga, mai inseninat, unde sa-mi bucur privirea cu zambetul soarelui.
N-am gasit de la inceput, caci sunt zilele cand apar multe prezentari specifice, dar pana la urma am reustit sa ajung unde trebuie.
Si am avut intr-adevar o calatorie care poate fi numita chiar aventura. Si ma gandesc ca daca privnd-o pe monitor e asa, cum e sa fii acolo, sa strabati atatea mile, ca era sa zic km, dar nu stiu americanii ce sunt aia...
Intr-adevar, peisaje minunate, a meritat osteneala, este un desert care este plin de flori, chiar daca nu o fi peste tot, dar merita sa alergi putin ca sa te bucuri de asemenea frumuseti.
Ma gandesc ca ati sosit deja obositi in acest oras care n-are cum sa nu te oboseasca, caci eu a trebuit sa ma linistesc putin dupa vizionare.
Nu stiu daca ati frecventat si cluburile cu jocuri de noroc, de aceea mi-e cam frica sa spun ceva, dar imi fac curaj si tot o spun : un scriitor francez a spus odata ca loteria este impozitul pe care-l pune statul pe prostia omeneasca.
Dar era vorba de loterie, de Franta... si era si cam batran !!!
Sa nu-l luam in seama...
M-au fermecat fotografiile de zi, dar cele de noapte chiar m-au facut invidios.
Nu stiu cum le-ati facut, dar unii nu le scot nici pe cele de zi cu asa claritate.
Hello domnule peregrin, caci nu pot sta de piatra la asemenea raspuns. Cred ca a fost greoaie calatoria, mai ales ca se desfasura pe niste fuse orare mult diferite de cela ale metabolismului nostru european. Si inteleg, America e frumoasa, dar e altfel decat am vrea noi sa fie. Dar cand isi dezvaluie frumusetile cu care e dotata, mananci un burger, bei o cafea de-a lor, care e mai diluata decat ceaiul de la noi, dar mergi inainte si te bucuri ca esti acolo.
Eu..., da, sunt mai putin in fata calculatorului, ma misc in natura inconjuratoare, saptamana viitoare voi fi in mijlocul ei, la mosia rurala, caci am ramas in urma cu campania de toamna si trebuie sa fac ceva sa indrept lucrurile, Si ca sa fiu sincer pana la capat, imi si place !
Dar cand vin imi fac timp si pentru o iesire pe meleaguri americane, sau oriunde gasesc imagini frumoase cu care sa-mi clatesc ochii.
Iata-ma iarasi in periplu prin intinsa si fascinanta America, privind ca un copil la minunile din jur, dand inapoi imaginile care fug prea repede si nu ma lasa sa ma satur de priveliste. Am mai vazut de multe ori acest oras fantastic, dar imaginile de acum m-au facut sa cred ca chiar sunt acolo revenit dupa mult timp si sa simt bucuria revederii unor locuri cunoscute. Nu conteaza cine a facut aceste fotografii minunate, vad ca sunteti mai multi autori, iar doamna Teodora a completat cu iscusinta cunoscuta diaporama, astfel incat a iesit o prezentare superba.
Si vad ca traseul continua, ma pregatesc si pentru alte drumetii, chiar daca vin mai greu si mai tarziu...
O calatorie care incepe cu o feerie de lumini si culori, date de casacada si curcubeul muticolor, si ne duce in lumea cowboy-lor, in lumea Americii de altadata, cu ''meseriasi'',cu care iti vine sa te porti cu mare grija,ca sa nu-i superi cumva.Cu toate ca sunt in fond niste oameni cumsecade.
Dar vazand hotelul care a asigurat cazarea, mi-am adus aminte de cuvintele unuia care a ajuns acolo : "Descopar America in fiecare dimineata".
Trebuie sa fie foarte interesant, daca si numai vizionand prezentarea simti pentru cateva clipe ca faci parte din aceasta lume mirfica, cel putin la suprafata din cate am aflat.
Si vreau sa va felicit pentru rezistenta fizica de care ati dat dovada, caci nu e deloc usor sa parcurgi asemenea distante, chiar daca ai masini la dispozitie.
Acum stiu de ce pe vremea nu de mult apusa, daca cereai aprobare sa vizitezi o tara straina, ti se recomanda sa vizitezi mai intai frumusetile tarii de bastina.
Aveau dreptate bietii oameni ( ca oameni erau si ei !!! ), caci imi dau seama ca mi-ar trebui o viata noua ca sa am timp sa vizitez toate aceste minuni.
Parca si virtual e greu sa umbli printre atatea cascade si poteci, ca la sfarsit nici nu mai sti ordinea in care le-ai vazut, sau nai rau sa le uiti si numele. Avantajul este ca daca mai vrei, mai deschizi o data site-ul si mai faci o tura.
Mi-au placut toate, dar impresia cea mai puternica mi-a lasat-o afisul de la poarta prin care treceai prin gradina omului, care avea doar o rugaminte, sa inchizi poarta, si-ti ura si vizita placuta. Oameni pentru care trebuie sa-ti alegi cu grija cuvintele cand le multumesti.
Si sper ca vom vedea si mai departe alte frumuseti ale Banatului, din lista de pe prima pagina, caci m-a luat capul cand am vazut cat e de lunga !
Sunt doi oameni in tara noastra pe care nu ii poti opri usor: pe Florin Piersic sa vorbeasca si pe Teodora Buita sa scrie. Si asta pentru ca au intotdeauna ceva de spus.
Multumesc stimata doamna pentru informatii, iata cum avem ocazia sa vedem un asemenea copac, fara sa ne deplasam pe alte continente.
Nu-mi pare deloc bine de ce am citit, cu toate ca pe langa respect, am si cateva carteli fata de slavitul popor american. Si am ramas uimit de imaginile din diaporama doamnei Teodora din Banatul nostru, in care nu am vazut gunoaie aruncate, nu ca n-ar fi, dar ce a aratat este atragator. Si nu avem nici armata aia de face curatenie zilnic, la noi cel mult anual, dar cel mai sigur in campaniile electorale.
Dar dupa toata supararea, ultima propunere a fost o adevarata binecuvantare, asa ca
O descoperire uimitoare, iata ce frumuseti gasim pe meleagurile noastre, dupa ce parcurgem lectia de inceput, ca sa stim pe ce lume ne aflam, apoi citim indrumarle ghidului, ca sa stim ce vedem. Si inca o observatie care mi-a facut mare placere: nu stiu daca fotografiile au fost alese special, dar nu am vazut gunoaie pe jos, cum eram obisnuit. Sa fi trecut noi la alta etapa de dezvoltare, de la cea multilateral dezvoltata la cea civilizata ?
Doamne Ajuta!
Chiar daca la final, luati cu oboseala calatoriei si frumusetea peisajelor, nu ramanem cu prea multe informatii din cele pe care le-am citit, o imagine generala tot ramane si poate se naste si provocarea de a vedea pe viu aceste frumuseti. Si daca avem promisiunea urmatoarelor sugestii, s-ar putea ca in viitor aceste locuri sa fie si mai aglomerate, nu ca acum n-ar fi !
Si iata ca de la giganti arboricoli, am ajuns la giganti montani.
Cand am ajuns prima data la obarsia Raului Doamnei si am fost fermecat de cele doua cascade care cad din cer, una din varful muntelui, iar alta din vrfurile copacilor, am spus ca daca acest loc era in America, ar fi fost acolo cel putin trei hoteluri. La noi locul este cunoscut ca Stana lui Burnei, denumire care spune totul. Si vazand ce este aici, imi dau seama ca nu am gresit.Totul este amenajat cu gust, nou si curat de parca au fost facute ieri.
Muntii sunt frumosi peste tot, dar nu toata lumea ii respecta la fel !
Da, cateva imagini fotografice, dar care ne duc in lumea fantastica a acestor mamuti arboricoli, de o varsta care impune tot respectul. Ma gandeam in timp ce priveam imaginile, ce s-ar fi intamplat daca ar fi crescut si pe la noi. Bineinteles ca se gaseau cativa baieti destepti, cum sunt o sumedenie pe aici, care incepeau exploatarea lor. Gaseau ei un motiv intemeiat... Dar acolo nici uscaturile nu sunt atinse, ca sa se pastreze mediul lor asa cum trebuie sa fie. Cred ca nu rupe nimeni, nici macar o crenguta s-o puna la borul palariei, atat sunt de apreciati si respectati acesti giganti ai padurilor. A fost o calatorie placuta si instructiva, mai asteptam, caci acum ne-am invatat sa mergem prin locuri exotice, mai ales ca prin cele de bastina, e cam frig si atmosfera mohorata.
Infinite sunt caile Domnului, ne gandim cu totii in aceste zile de sarbatoare.
Dar constat ca si ale unui domn mai pamantean, mai precis ale domnului Helmut sunt de luat in considerare. Ma pregatisem pentru o abordare urbana, cum ma obisnuisem in ultimul timp, dar a trebuit sa-mi schimb rapid tinuta, adica mi-am indreptat putin cocoasa pe scaun, ca pentru munte, nu ? Dar am fost rasplatit cu peisaje cum nici in povesti nu prea sunt...
M-au fermecat cascadele, varfurile muntilor, dar si statul la coada pentru urcare in varful bolovanului, unde nu stiu daca m-as fi bagat sa ajung.
Iar cladirea din piatra care seamana cu un castel e supeba !
Si uite-asa am mai vazut inca o data America, pentru care
Ei iata ca au trecut grijile cu mancarea, bautura si musafirii, asa ca mi-am zis sa -mi bucur ochii cu niste imagini frumoase. Si am reusit, dar cu un amendament : Raspund cu buna seara, caci asa arata ceasul.
Si salut si pe ceilalti participanti : magarusi, marmote, maimutici si pasarele, caci toti au farmecul lor, mai ales ca sunt tare veseli.
Iar printre ele m-au incantat superbele peisaje montane, fie ele si de iarna, caci din casa nu se simte frigul de-acolo.
Dar n-am inteles ce e cu batranetea, de ce vorbim despre un subiect atat de indepartat ? Mai avem pana atunci, asa ca la treaba, mai sunt multe de facut si prezentat !
Deocamdata insa, Sarbatori cu bine in continuare !
Am urmat sfatul si am mai facut o plimbare prin fabulosul Hamburg.
Migalos, acesta este termenul care mi se pare potrivit pentru realizarea unor asemenea minunatii, sa reduci natura la scara incat sa o ai la picioare !!!
Si pentru ca am constatat ca mai sunt plimbari de facut, imi rezerv aceasta placere dupa intalnirea cu mosul, intre, sau dupa doua paharele, nu mai multe si mici. Ca sa nu bata la ochi si sa nu se lase cu repercusiuni nedorite.
Si iata ca nu m-am putut abtine sa nu mai raman putin pe munte. sau mai bine zis pe munti, caci aici este o impresionanta prezentare de colectionar. Adunate cu migala, vointa si efort, fiecare consumate la timpul lor. Dar iata ce inseamna sa aduni si sa pastrezi: poti la nevoie sa scoti la iveala colectia si sa faci o prezentare de un real interes.
M-a impresionat faptul ca este si Crucea de pe Caraiman, caci este unul dintre lucrurile cu care ne putem mandri si noi, romanii.
Si m-a mai impresionat faptul ca nici pe cei care au in sange ozonul varfurilor nu-i ocoleste marsavul de virus.
Sper ca acum sa fiti bine si sa nu lasati iesirile, care va fac bine si de la care ne putem bucura si noi.
Aglomerat fiind cu prepararea bucatelor traditionale romanesti pentru Craciun, din carne germana, condimente indiene, matze chinezesti, organe poloneze, dar cu entuziasm pur national, mi-a venit un dor de duca, asa ca am facut o binemeritata pauza si am pornit pe caile turismului virtual, care este ca vinul bine apreciat : mult, bun si gratis.
Si iata ca m-am trezit intr-o grandoare edilitara care si privind-o pe monitor iti trezeste o stare de micime fata de nesfarsita intindere de cladiri.
Sunt cladiri de o frumusete aparte, arhitectura veche avand darul ca prin minutiozitatea ornamentelor sa le creeze personalitate si sa le apropie de sufletul privitorului, fata de cea contemporana care rezolva totul din trei muchii si cinci colturi.
Dupa atata alergatura cred ca ati si obosit, mai ales ca doamna a cerut si o cafea, dar a meritat efortul pentru a face o astfel de prezentare.
Iar daca va ganditi sa treceti pe alte formate, sa faceti si o varianta standard, care-mi place mai mult decat cea de pe youtube.
In privinta formatului imaginii sunt deja scandalizat, dar nu stiu cu cine sa ma cert, de imagini superbe luate de pe internet, dar lungite sau latite ca sa incapa in formatul ales, sau cu claritatea adusa la un nivel ca nu mai sti ce vezi, ca sa incapa cat mai multe.
Asa ca eu va sugerez sa o scoateti cat mai des pe doamna la plimbare, ca sa avem si noi ocazia sa mai vedem locuri noi, care merita vazute !
Iata cum ambitiosul montniard a coborat de pe piscurile cele mai golase, pana la nivelul marii. Dar a meritat aceasta schimbare de altitudine, pentru spectacolul oferit.
Impresionant este putin spus pentru aceasta aglomerare de nave, care mai de care mai interesanta si uneori parca si amenintatoare.
Mai ales ca este vorba despre Hamburg, unde am niste cunostinte.
Chiar am sa le trimit adresa site-ului, ca daca au ratat aceste sarbatori, sa aiba de ce sa le para rau si sa nu le mai rateze pe viitor.
As fi avut chef de o iesire, dar la noi e timp cam urat, asa ca mi-a venit o idee nastrusnica : ia sa fac eu o excursie virtuala, poate gasesc locuri mai insorite.
Si iata ca am avut noroc de zile mari, nu oricand ai ocazia sa vezi Tirolul, tinutul in care oriunde intorci capul ai ce vedea. Mi-am cam impleticit ochii la cateva denumiri mai complicate, dar a fost o excursie pe cinste, pe care fizic de-acum nu m-ar mai tine curelele si viscerele sa o fac.
Asa ca multumesc pentru plimbare, ofer ce spun la toti cand ma simt obligat : dau o cesca de tuica. Unii au pierdut de mult numarul promisiunilor...
Ce frumoasa poate fi toamna atunci cand vrea sa ne arate momentele ei stralucitoare, iar noi stim sa le vanam !
Am parcurs aceste meleaguri in ritmul melodios al cantecului, cu sufletul la gura, gandindu-ma la soarta frumoasei pastorite, dar am constatat ca toata povestea se sfarseste cu un happy end, dezvaluit in ultima imagine : pastorita si-a gasit protectorul...
Sa fiti fericiti si sa ne bucurati in continuare cu frumoasele diaporame !
Nu am prea fost in fata calculatorului in ultimul timp, sfarsitul verii si inceputul toamnei ma retin mult timp in mijlocul naturii, in cele doua gospodarii mostenite, de care trebuie sa avem grija, atat sa agonisim roadele, cat si sa le pastram in stare de functionare, macar la limta.
Am revenit insa de curand la domiciliul din buletin si am vizionat o diaporama despre dolomiti, care nu m-a multumit deloc, autorul a inghesuit o sumedenie de imagini de o calitate destul de slaba, ca sa incapa toate.
Atunci mi-a venit pofta de a vedea niste imegini care sa ma bucure, asa ca am intrat aici si am vazut ultimele doua realizari, care mi-au satisfacut placerea de a vedea ceva frumos.
Am spus-o de mai multe ori, cred ca si aici, locuinta mea de vara e cam pe la tara, mai ales ca avem doua, care trebuie intretinute. Dar vara e chiar frumos !
Acum avand un moment de umblat pe caile nesfarsite ale internetului, imi zic ia sa vad ce a mai nascocit prietenul nostru, dar mai ales al muntelui, adica domnul Helmut, care este cel mai tare din parcarile montane. Si ce sa vezi, am avut norocul sa ma delectez cu niste imagini superbe, insotite de melodii pe masura.
A fost tare placut si reconfortant, multumesc frumos !
Ei, am vorbit eu putin cifrat, polietilen tereftalatul este materialul din care se confectioneaza majoritatea buteliilor de unica folosinta pentru lichide, cu numele prescurtat PET, si de care la noi sunt pline toate strazile, ulitele si vaile apelor. Cel de care am pomenit era la mine pe masa !!!
Nu-mi face deloc placere sa va spun ca daca mentineti ritmul actual cu pasarile calatoare, veti intalni si la dumneavoastra aceste surprize in frumoasele peisaje pe care le-am vazut. Si e pacat !
Chiar tanjeam dupa o excursie si iata ca s-a ivit o ocazie foarte la indemana.
Nu trebuie masca, vaccinare, boala, insanatosire, test, sau nu stiu ce alte dovezi, doar dai drumul la diaporama si te plimbi cu ghid competent aproape.
Si sunt alese numai locuri care merita vazute, caci stie el ghidul bine...
Si vizionand peisajul, la un moment dat am vazut un PET.
Va dati cumva seama unde ?
La mine pe masa, alaturi de monitor, caci n-ai sa vezi in aceste locuri asa ceva. E aici o curatenie incredibila, bine ca nu e molipsitoare sa se ia si la ai nostri care mai trec pe-acolo...
Pe munte nu este vreme urata... dar tot cand e soare e mai frumos !
Am facut in tinerete traseul Bahna Rusului de pe Raul Doamnei pana la Refugiul Iezer, intr-o zi intreaga. Toata ziua a fost nor si ceata de nu se vedea la mai mult de 50 de metrii si au cazut si cateva ploi. Dar eram tineri si ne-au ramas multe amintiri frumoase. Acum nu m-as mai incumeta la asa ceva.
Acum prefer soarele care ma incalzeste, dar ma ajuta sa si vad mai bine.
Dar si in aceste conditii, tot la altitudini mai joase ma deplasez, cu toate ca acolo sus aerul este curat si lipsit de toti carcalacii care ne fac probleme. Iar ca sa ma rasfat cu atmasfera montana caut sa vad daca a mai umblat domul Helmut la cutiuta cu amintiri.
Si eu am remarcat tristetea din versurle pe care le-a citat Helmut, dar mai mult decat atat,eu il si cunosc pe cel caruia ii sunt destinate. Si am mai facut o constatare: am avut si eu cam acelasi traseu, doar in alta petrioada, asa ca mi-am amintit cu placere locurile strabatute, pe langa nostalgia creata de versuri.
A fost o reeditare stil opereta a calatoriei care m-a surprins in mod placut.